Sfârșit de epocă pe piața muncii: TIME OVER MONEY

Un studiu realizat de Hunters, noua divizie de trenduri a companiei de cercetare Unlock Market Research, anunță schimbări majore pe piața muncii și definește principalele trenduri profesionale determinate de caracteristicile și nevoile persoanelor active în această perioadă. Între principalele tendințe ce vor impacta piața muncii încă din acest an au fost enumerate: 65% dintre români vor să își încetinească ritmul alert al vieții, 55% dintre români spun că sunt dispuși să accepte un loc de muncă mai prost plătit, dar care să le ofere mai mult timp liber și mai puțin stres sau 3 din 10 români au început să își închidă telefonul și facebook-ul după­amiaza și în weekend-uri. 

Datele au fost colectate timp de un an și arată cum oamenii și-au regândit modul în care trăiesc, acestea fiind prezentate sub forma a 15 trenduri sociale și profesionale. Studiul în versiune completă este disponibil contra-cost, la Unlock Market Research ([email protected]), și poate fi personalizat pe companii, categorii, brand etc. Despre trendurile profesionale cu impact direct pe piața muncii am vorbit cu Adina Vlad, Managing Partner, Unlock Market Research.

Conform studiului, 55% dintre români spun că sunt dispuși să accepte un loc de muncă mai prost plătit, dar care să le ofere mai mult timp liber și mai puțin stres. Care sunt cauzele acestui fenomen, este acesta rezultatul restructurărilor de personal din perioada crizei economice?

Procentul acesta de 55% este o cifră care marchează intenţia, nevoia. Nu neapărat toţi ajung să facă asta. Dar este o nevoie manifestată la respondenţi, este o tendinţă, un trend care va impacta pe viitor activitatea companiilor. Acel fenomen din perioada crizei economice, de comasare a posturilor pe o singură funcţie, este una dintre cauze, dar nu singura. Oamenii simt că nu mai au timp să-şi trăiască viaţa şi văd că în economii mai dezvoltate jobul nu reprezintă decât o parte din activităţile zilnice ale persoanelor. Când trag linie la sfârşit de an, constată că 80-90% din timp l-au petrecut pentru diverse obiective care nu sunt obiectivele lor. Şi atunci oamenii încep să gândească şi să aleagă ce este mai important pentru fiecare. Un model de gândire pe termen lung: „ce se va alege de viaţa mea în acest ritm?”. Unii aleg în continuare cariera, alţii, după cum observăm o majoritate, aleg să aloce mai mult timp pentru activităţi personale, ce nu ţin de job. Apare în mintea multor oameni o dramă, atunci când la 40 de ani peste 80% din viaţă au petrecut-o la serviciu şi copiii nu prea îi cunosc. Apoi, dacă îi întrebi care au fost cele mai importante momente din viaţa lor, constată că, în mare parte, viaţa şi-au petrecut-o ca niște roboței, e adevărat, pentru bani, dar ce folos? Oamenii au devenit foarte preocupaţi de timp, acest factor a devenit extrem de important pentru ei.

Ce îi determină pe oameni să pună mai mult preț pe timp, de unde vine această schimbare de atitudine?

Impactul pe care îl au toate informațiile asupra individului îi dau impresia că timpul se comprimă, că în jurul lui se întâmplă foarte multe lucruri, iar el nu ia parte la ele sau nu are timpul necesar să le afle pe toate. Supraaglomerarea la locul de muncă nu e determinată doar de faptul că ai mai multe funcții. Societatea se schimbă într-un ritm alert, iar companiile încearcă să țină pasul cu societatea, cu consumatorii. Lista de priorități pe care o facem dimineața la job se poate schimba complet într-o oră, ceea ce credeai că e important să finalizezi azi este posibil să nu mai fie relevant peste o oră, prioritățile se schimbă. Și astfel ești aglomerat cu chestii pe care ieri nu le aveai pe listă. Atunci oamenii vin și pun condiții suplimentare încă de la început.

Înțeleg că asistăm la o echilibrare între timpul alocat pentru viața socială și evoluția profesinală?

Da, este mai mult o reașezare a lucrurilor pe făgașul firesc. Oamenii spun: eu vreau să lucrez 8 ore, pe baza unor proceduri foarte clare, să nu îmi schimbi ordinea de zi, să nu îmi adaugi pe listă lucruri care mă țin peste cele 8 ore la birou și chiar dacă le adaugi, eu la ora la care trebuie să plec, voi pleca, deci tu angajator ai de suferit că rămâi cu ele nefăcute, iar dacă insiști să le fac îmi dau demisia și plec. Eu am alte lucruri mai importante în viață decât jobul, pot să găsesc alt job sau să trăiesc cu mai puțin sau să fac alte joburi part time din care să pot câștiga bani.

Cum credeți că se vor adapta multinaționalele la aceste trenduri? Companiile de consultanță din Big4 au o puternică reputație în ceea ce privește încărcarea angajaților, se vor adapta?
E posibil ca aceste companii de consultanță să se adapteze, probabil, mai repede decât altele, tocmai pen­tru că sunt convinsă că ei văd aceste trenduri. Ei ar putea deveni trendsetteri ai acestui fenomen, pentru că sunt primii care interacționează cu schimbările intervenite pe piața muncii și în prioritățile potențialilor candidați pentru joburi. Asta nu înseamnă că în companii nu vor rămâne și câțiva workaholici, dar cei mai mulți își vor schimba prioritățile, deoarece acest fenomen conta­minează.

În ce fel contaminează?

Când vin persoane la noi în focus grupuri și una dintre ele spune că prioritățile sunt timpul liber și familia, ceilalți reacționează până la finalul discuției, gândind că ei stau și suferă pe baricade, în timp ce alții își rezolvă această problemă mult mai ușor. Oamenii se uită admirativ la cei care au reșit să treacă peste frica de a nu mai avea job și pe care îi văd zâmbind. Dacă văd din ce în ce mai multe astfel de exemple de succes, presiunea devine foarte mare, deoarece aceste exemple devin modele de urmat pentru ceilalți. Și atunci se întorc la companie și spun: „Ok, eu nu vreau să plec, dar tu, companie, trebuie să faci niște schimbări în programul meu, iar dacă nu, găsesc o alternativă”. Am avut în grupurile pentru această cercetare o doamnă care a avut un program infernal, de la 8.00 la 20.00, până în momentul în care copilul i-a spus că el simte că nu are mamă, doar pentru că vine cineva și îi spune „bună dimineața” și „bună seara” și atât. Și-a dat demisia a doua zi și a găsit un job de 6 ore, iar acum, pe lângă faptul că stă cu copilul, citește, merge cu metroul și se simte mult mai liberă. Privirile celorlalte femei din focus grup au fost concludente, era invidie și revelație. Cele mai triste grupuri au fost cele compuse din angajați în corporații. Eu nu am nicio problemă cu corporațiile, le înțeleg sensul și obiectivele, dar se întâmplă ca oamenii de acolo să se transforme în niște roboței. Am întâlnit în aceste grupuri un bărbat de peste 30 de ani care spunea că, în condițiile actuale, el așteaptă să apară „femeia robot” ca să se poată căsători cu ea. Am crezut că glumește, dar a revenit și a susținut că este singura soluție pe care o vede în problema lui. O altă persoană din focus-grup povestea că obișnuia să poarte în servietă un fluier lung din lemn și spunea că, din când în când, scoate fluierul și suflă în el, că nu știe să cânte, dar vrea să își aducă aminte că e om și nu robot.

Este acesta un început de război cu corporațiile?

Nu, nu este un război, cei mai mulți dintre ei nu pot să reproșeze ceva companiei. E ca într-o căsătorie în care partenerii nu au ce să-și reproșeze unul altuia, dar nu se simt confortabil în acea relație, nu se simt oameni liberi. Cuvântul care definește cel mai bine această stare de fapt este incompatibilitate. Oamenii nu mai sunt compatibili cu locurile de muncă așa cum au fost ele construite până acum. Nu mai există compatibilitate între cerințele companiilor în calitate de angajatori, pe de o parte, și prioritățile candidaților, pe de altă parte.

Ce ar trebui să facă de acum companiile pentru a diminua efectele unei astfel de incompatibilități? În ce direcție trebuie să se îndrepte?

Cred că este aceeași direcție spre care se îndreaptă și brandurile. Trebuie să gândească așa cum gândesc oamenii, nu ca instituții, să se „umanizeze”. Să existe un scop pentru angajații lor, dincolo de un salariu și niște bonusuri. Să se implice mai mult în dezvoltarea personală, în activități de timp liber, dincolo de fișa postului. Să ofere posibilitatea angajaților să respire și aerul libertăților, dar nu prea mult, pentru că prea multă libertate creează haos. E nevoie de libertăți de genul: „îmi este permis să-mi iau liber 2 ore în timpul programului fiindcă am o urgență, pot să mi iau copilul de la grădiniță, timp pe care după aceea îl recuperez”. Probabi­litatea ca angajatul să răspundă pozitiv la astfel de facilități oferite de companie este mare. Compania are nevoie de un scop pentru oameni. Angajatul are nevoie să se asocieze cu niște valori ale companiei, valori de angajator, iar valorile respective să fie implementate cu reguli clare, reguli care impun și disciplină, dar stabilesc și anumite libertăți. Companiile ale căror strategii vor fi gândite și orientate strict către profit, minimizând rolul departamentului de HR, vor avea probleme cu angajații în perioada următoare.

Una dintre concluziile studiului arată că trei din zece angajați își închid telefoanele de serviciu în afara programului de lucru. Cum se împacă acest trend cu nevoile concrete ale angajatorilor?

Cifrele se referă, și în acest caz, la nevoia de a da „switch off”. Oamenii se străduiesc să elimine din jurul lor sursele de suprastimulare, avalanșa de informații cu care sunt bombardați zilnic. Una dintre aceste surse este jobul, iar căile prin care primesc informații, chiar și atunci când nu sunt la job, sunt telefonul și e-mailul. De exemplu, oamenii nu apelează la un „switch off” total, pun telefonul pe silențios și văd apelurile, sau își stabilesc că intră pe rețelele sociale dimineața sau seara timp de câteva minute. Încearcă astfel să stabilească un program de la care să nu se abată, astfel încât restul timpului să-l petreacă împreună cu familia sau prietenii. Ce pot să vă spun este că, în segmentul oamenilor activi, tot mai mulţi renunţă la televizor ca soluţie de „switch off”, pentru a petrece mai mult timp de calitate cu familia. Consumatorii activi sunt mai puțin atenți la re­clamele TV decât erau în trecut, în timp ce consumatorii tineri tind să fie mai conectați cu reclamele afişate pe dispozitive mobile.

Citeste si: 

Sfârșit de epocă pe piața muncii: TIME OVER MONEY

Feliciu Paraschiv, Paco Supermarket: „Vor tot, vor mult, vor acum!“