Cei care mă cunosc știu despre mine că nu sunt o fire optimistă. Dimpotrivă, mi-am asumat, uneori pe merit, alteori gratuit, rolul de pesimist, încercând în dese rânduri să iau în calcul toate scenariile negative înainte de a construi unul pozitiv.

Dar ceea ce se petrece acum în societate depășește statutul meu de „pesimistul clasei”. Ascult o emisiune pe un post de radio serios, realizată de un jurnalist serios, în care tema economică se rezumă la „Cât de rău va fi la sfârșitul acestui an?”. Am ascultat cu atenție, nutrind speranța că acest Moise al economiei va fi capabil să tempereze apocalipsa ce s-a derulat prin diverse voci timp de aproape 30 de minute. Atât am avut putere să ascult, dar am ajuns la capătul răbdării...

Acum îmi răsună în minte versurile din melodia lui Pittiș: „Când oprit la o răscruce, Drumul nu știi să-l prezici, Ține minte, Sfârșitul nu-i aici”! Cred că fiecare dintre cei care propovăduiesc acum Apocalipsa pandemică, Apocalipsa economică și Apocalipsa democrației globale ar trebui să asculte măcar o parte a acestei melodii, poate își mai vin în fire!

Nu mi-am propus să țin prelegeri filosofice, pentru că nu mă pricep. Dar bunul simț și responsabilitatea familiei pe care trebuie să o protejez în această perioadă mă împiedică, îmi interzic să diger nemestecate toate mesajele din jur, concentrate într‑un zgomot infernal ce provoacă psihoze. Într-adevăr, nici eu nu pot prezice drumul pe care vor merge pandemia, economia, democrația, dar ceea ce pot spune cu siguranță este că o societate formată din membri în depresie se va prăbuși mai rapid decât una formată din optimiști inconștienți.

O economie formată din companii reactive seamănă cu un arici aflat permanent în defensivă, ori asta îl va împiedica să se hrănească. Mă uit peste cifrele transmise de importante companii de research și nu înțeleg cum, după trei luni de pandemie, mai puțin de jumătate din oameni și-au reluat jobul, deși nu sunt concediați! Nu înțeleg de ce, în loc să construim din ruine, pentru o revenire rapidă, ne lăsăm absorbiți de scenariile apocaliptice prin care sunt fărâmate și cărămizile cu care se poate reconstrui!

Mă uit din nou peste cifre, peste cele legate de vânzări, targeturi, obiective în FMCG, și constat că situația actuală, pe cifre, nu pe vorbe sau emisiuni de radio, nu este nici pe departe atât de dezastruoasă cum este zugrăvită pentru a crea panică. Cred că stă în puterea noastră, a tuturor, să menținem acest nivel și să ieșim în față cu date reale, cu rezultate concrete. Stă în puterea fiecăruia dintre noi să combatem propovăduitorii Apocalipsei cu o atitudine rațională și cu acțiuni pe măsură. Da, vor fi falimente, Da, vor fi șomeri, Da, vor fi scăderi în anumite ramuri. Stă în puterea noastră să încercăm să salvăm companiile care merită, să angajăm șomerii care sunt serioși și muncitori, să ne asumăm scăderile și să căutăm o nouă cale pentru creștere!

Sfârșitul nu-i aici!