Se pun câteva săptămâni de secetă la foc încins (al soarelui), așteptăm câteva zile să pârjolească o parte din culturile agricole. Apoi transmit imaginile în zonele deja inundate de ploi torențiale. Să le fie și lor cald!

Într-un vas încins separat, unde sub capac clocotește un conflict între ingrediente, preferabil ucrainene și ruse, se adaugă puțin bicarbonat, cât să dea fiertura pe dinafară și să izbucnească un război între ele. Se eliberează imediat vasul de capac și se dă drumul la știri alarmiste, că populația globală va muri de foame pentru că „războiul ingredientelor” nu lasă grâul să plece din porturi. Când în sfârșit grâul a fost secerat și a plecat totuși din porturi, știrile se concentrează pe nenorocirea care îi lovește pe fermierii locali, că prețul grâului s-a prăbușit la bursă pentru că războiul nu a fost suficient de vehement cât să țină grâul prizonier și i-a dat drumul pe mare. Oricum ar fi, să fie de rău!

În zgomotul provocat de arme și știri alarmiste, căutăm în debara una instituție DNA, o ștergem bine de praf că stă degeaba de câțiva ani și cu ea căutăm nod (juridic) în papură ministrului agriculturii și îi pregătim debarcarea cu un dosar discutabil. Nu fapta e discutabilă, dar modul și momentul ales nu par întâmplătoare.

Acum a venit momentul pentru ingredientele de bază în provocarea unei crize perfecte. Criză alimentară, desigur! Se ia una bucată fost ministru la agricultură, se curăță de coajă (praf) și se instalează în oala pusă la focul încins al secetei. Ați ghicit, este același ministru care a fost folosit ca ingredient și la crizele anterioare, pe care a încercat să le dreagă dând vina ba pe cormorani, ba pe retailerii internaționali că aduc produse mai ieftine decât pot produce fermierii locali. În consecință, a activat programe precum „oaia” (rimează forțat cu Daea) sau „Tomata”.

Încă mai am pe retină imaginea aceea a roșiilor cu codiță cumpărate din Lidl și legate cu sfoara de arac pentru a încasa subvenția. Nu știu dacă treaba asta cu „legatul” se transmite de la plantă la om, dar am câteva motive să cred că va ajunge până la un nivel foarte înalt în minister. Mai ales că noul/vechiul ministru a îndemnat imediat fermierii să folosească toate sursele de apă pentru a hidrata terenurile agricole, în condițiile în care, în anumite zone ale țării, consumul de apă a fost raționalizat de autorități.

Și pentru că specificul local este un mix de ingrediente – fie că vorbim de politică, de guvernare sau de oala de pe foc – adăugăm, lângă un ministru PSD aflat într-o bătălie continuă cu cormoranii, cu seceta sau cu sfoara de pe arac, un europarlamentar PNL, ca să ne strige că suntem proști și săraci și nu știm să gătim! Daniel Buda, europarlamentar și vicepreședinte AGRI - Comisia pentru agricultură și dezvoltare rurală – ne spune că fără subvențiile europene, kilogramul de carne de porc la raft nu ar mai costa 6 euro, ar fi de zece ori mai scump, adică 60 de euro. De acum voi privi cu admirație orice cocină țărănească cu mai mult de cinci purcei, știind că valorează, de fapt, cât un Mercedes S class.

Cu asemenea informații amestecate la foc mocnit, criza alimentară este aproape gata. Se mai adaugă, după gust, câte o criză politică locală sau un blocaj în finanțarea producătorilor agricoli. Doamnelor și domnilor manageri de companii producătoare de alimente, baza rămâne la voi. Politicul și executivul au pregătit amestecul pentru o criză alimentară, rămâne sarcina dumneavoastră să ne scoateți din ea.