Rezultatele agreagate arata surprinzator de bine pentru anul de criza 2009. Oficial, afacerile au crescut, numarul de angajati a crescut, cu alte cuvinte ne merge bine. Realizarea unui top este in general o activitate dinamica, insotita de atmosfera efervescenta a competitiei. Stabilirea liderilor si a performantelor acestora intr-un domeniu complex si competitiv, asa cum este piata ­bunurilor de larg consum, genereaza multe rezultate agregate surprinzatoare. Topul ­celor mai importante companii din FMCG realizat in acest an nu a facut exceptie.

Realizarea unui top este in general o activitate dinamica, insotita de atmosfera efervescenta a competitiei. Stabilirea liderilor si a performantelor acestora intr-un domeniu complex si competitiv, asa cum este piata ­bunurilor de larg consum, genereaza multe rezultate agregate surprinzatoare. Topul ­celor mai importante companii din FMCG realizat in acest an nu a facut exceptie. Rezultatele agreagate arata surprinzator de bine pentru anul de criza 2009. Oficial, afacerile au crescut, numarul de angajati a crescut, cu alte cuvinte ne merge bine.

Cat de importanta poate fi scaderea pro­fitului in FMCG cu 3,07%, profit de care se bucura oricum numai actionarii companiilor, adica un numar redus de oameni? Raspunsul l-am aflat zilele trecute, dintr-o publicatie de business care ii citeaza pe ministrul agriculturii, Valeriu Tabara si pe comisarul ­european pentru agricultura, Dacian Ciolos. Ministrul Tabara declara razboi hipermarketurilor, pretinzand ca pretul produselor alimentare se tripleaza pe traseul de la producator la raft. Comisarul european pentru agricultura, Dacian Ciolos, sustine ca va promova un pachet legislativ prin care sa creasca puterea de negociere a producatorilor de lapte in relatia cu procesatorii. Cu alte cuvinte, daca datele Ministerului Finantelor arata ca sectorul FMCG o duce bine, mesajele transmise de administratie induc ideea ca  acest sector o duce prea bine.

Asa cum se intampla de obicei, adevarul il putem afla doar cu cifrele pe masa. Din acest motiv, revista Pia?a si-a propus sa realizeze mai mult decat un clasament stabilit dupa un criteriu arbitrar. Cifrele agregate privind rata profitului net, pe care le veti regasi in cadrul topurilor pe domenii de activitate, vor fi edificatoare. Aflam astfel ca o singura companie, din cei mai importanti 10 pro­cesatori de lapte, are o rata a profitului de peste 10%. Majoritatea acestora obtin o rata de profit de 1-6 procente, ceea ce inseamna ca problema principala a industriei de produse lactate apare undeva pe lantul de distributie si comercializare, nu in relatia dintre producatori si procesatori. Concluzii asemanatoare putem trage si din analiza tabloului cu cei mai mari comercianti. Acolo unde nu s-au inregistrat pierderi, hipermarketurile au obtinut o rata a profitului ce poate fi descrisa ca decenta,  cuprinsa intre 2-6%.

Cum se explica, in acest caz, faptul ca preturile se tripleaza de la producator pana la raftul magazinelor? Sa fie de vina taxele foarte mari, de la TVA, pana la taxa de drum, care greveaza asupra pretului? Sau poate taxele si impozitele pe forta de munca angajata! Sa fie de vina pretul benzinei si al motorinei, care au depasit un euro/litru in timp ce pretul petrolului era in scadere? Sau poate pretul energiei electrice, care continua sa cresca din anul 1993 si nu da semne de stabilizare! Oricare ar fi cauza principala, cert este faptul ca toate aceste parghii actioneaza asupra pretului la raft. Care pret, conform statisticilor Comisiei Europene publicate de Eurostat, sunt, in Romania, in medie cu 17% mai mici decat media europeana pe categorii de alimente. Ceea ce inseamna ca triplarea pretului la raft nu este o cauza a crizei sociale, ci un efect al crizei economice.