La fiecare început de an, creșterea ușoară a prețurilor la principalele materii prime determină, inevitabil, media mainstream să amintească de o potențială criză alimentară. Sistematic, de la criza financiară din 2008, criza alimentară este subiectul de discuție lansat în luna februarie. În urmă cu doi ani, campania a debutat anticipat, încă din luna ianuarie, folosind ca argument declararea de către OMS a pandemiei la nivel global.

Începutul acestui an a debutat cu o relaxare generalizată a restricțiilor privind pandemia, dar și cu un puseu inflaționist global determinat de creșterea prețurilor pentru resurse primare de energie. Motiv suficient să readucem în discuție o potențială criză alimentară. Invazia Ucrainei de către armata rusă a fost însă picătura care a umplut paharul. Practic, orice război conduce la o scădere a populației precum și la o reducere a natalității în viitorul apropiat. Cu toate acestea, argumentele privind capacitățile agricole ale Ucrainei, active distruse prin bombardamente, au condus din nou la intensificarea campaniei privind o potențială criză de alimente.

Va fi sau nu va fi o criză alimentară în viitorul apropiat? Datele publice deținute de FAO în acest moment nu indică semnale clare pe niciuna din componentele principale de consum. Nu există în prezent informații care să justifice o creștere a cererii de alimente cu mai mult de 1-1,5% în acest an, în timp ce producțiile estimate sunt în același grafic de creștere. Influența războiului asupra volumelor de produse poate determina scăderi mai mari pe anumite categorii de cerealiere sau oleaginoase, iar asta ar putea conduce la o reorientare a cererii către produse substitut. Dar în nici un caz nu poate fi vorba despre o criză a volumelor de alimente din piață.

Adevărata criză ce se ascunde în spatele acestei campanii este criza de consum. Creșterea generalizată a prețurilor, uneori argumentată prin lanțuri de aprovizionare instabile sau prin costuri de producție neprevăzute, va determina cu certitudine o gestionare mai judicioasă a bugetelor alocate pentru hrană în fiecare gospodărie. Cel mai mare pericol pentru industria alimentară în acest an nu este în nici un caz că nu ar putea satisface cererea de alimente. Dimpotrivă, temerile sunt legate de cât de mult vor scădea vânzările pentru fiecare prag psihologic depășit de prețurile afișate la raft.

În această situație, campaniile privind o posibilă criză alimentară vin în sprijinul industriei, inducând în societate ideea că anumite produse pot dispărea brusc de pe rafturi și că ar fi bune niște stocuri create la consumator. Într-un mod similar cu cel prin care s-au creat stocuri de produse la debutul pandemiei, prin anunțarea restricțiilor de circulație cu mult timp înainte ca acestea să intre în vigoare. Ceea ce înseamnă că anunțata criză alimentară poate fi posibilă, fiind generată chiar prin anunțarea repetitivă a ei, nu de lipsa stocurilor de materii prime sau de incapacitatea de procesare.