Revista piata / nr.59 / septembrie 2009

Multi furnizori au proceduri financiare clare, conform carora aprovizionareaunui retailer se sisteaza automat din momentul in care apar restante laplata sau atunci cand restantele ating o valoare limita. E relativ usor de aplicataceasta regula in cazul unor retele mici sau medii, insa daca restantelesunt intr-o retea mare, intr-un key account, atunci procedura este mult maigreu de respectat, pentru simplul motiv ca e vorba de parteneri cu ponderemare in cifra de afaceri a furnizorului. Pentru furnizori, aceasta procedurapare o solutie care rezolva problemele simple si le complica pe cele grele. ?realitate, nici problemele simple nu sunt rezolvate.

Odata cu dezvoltarea accelerata a industriei bunurilor de largconsum - atat prin expansiunea lanturilor comerciale, cat si prin intrarea pepiata a tot mai multor furnizori de produse modelul de business bazat pecastigul din marja a fost inlocuit de modelul de business bazat pe crestereavitezei de rotatie a banilor. Astfel, e suficient sa apara un mic recul alincasarilor comerciantului pentru ca mecanismul sa fie dat peste cap: fluxulde numerar generat de afacere nu mai e indeajuns pentru acoperirea datoriilorcurente. Un retailer mare are forta de a rezista acestei situatii un timpdestul de lung, insa un retailer mic sau mijlociu este aproape condamnat:apar restante catre furnizori, acestia sisteaza livrarile, atractivitatea magazinelorscade, se imputineaza clientii, scad si mai mult vanzarile si situatia seagraveaza continuu.

Pentru acesti comercianti prinsi in vartejul scaderii vanzarilor pare sa nuexiste alternativa la intrarea in procedura insolventei. Pentru unii aceasta vareprezenta un scut, la adapostul caruia pot elabora programe de redresare,in timp ce pentru altii va fi un pas catre iesirea de pe piata. Pentru furnizoriinsa, un comerciant intrat sub protectia procedurii insolventei reprezinta, incel mai fericit caz, o blocare a creantelor pe cel putin un an. Legea protejeazafirmele debitoare prezumand ca pot redeveni viabile dupa reorganizare, astfelca furnizorii trebuie sa aibe rabdare. ? cazul firmelor care nu se mai potredresa, procedurile de lichidare dureaza si mai mult, asa ca furnizorii creditoritrebuie sa aibe si mai multa rabdare.

Contextul actual pare sa fie unul extrem de dificil pentru furnizoriicare ajung sa aibe expuneri semnificative pe lanturi comerciale cu problemede onorare a platilor curente. Ajuns intr-o astfel de pozitie, furnizorul nuprea mai are mutari castigatoare. Daca sisteaza livrarile risca sa-si duca clientulin insolventa si va trebui sa gaseasca un alt client care sa preia volumulde marfa ramas fara destinatie. Daca continua livrarile nu are convingereaca isi va incasa banii.