La inceputul anilor 2000, marile lanturi comerciale au patruns in valuri succesive pe piata romaneasca, pe drumul deschis de "pionierii" Metro si Billa. Modelul lor de business s-a extins cu fiecare nou magazin deschis si a transformat radical industria romaneasca a bunurilor de larg consum. Revolutia retailului a schimbat nu numai comertul cu amanuntul, ci si productia, importul, distributia si serviciile auxiliare; a schimbat complet relatiile dintre furnizori, comercianti si consumatori si a determinat schimbarea unor mentalitati traditionale. Stim in detaliu care au fost efectele concrete la nivelul preturilor, al marketingului, al dezvoltarii sortimentale sau al brandingului pentru ca sunt lucruri pe care le-am trait.

Ofensiva declansata de discounteri in Romania marcheaza inceputul unei noi etape in evolutia industriei bunurilor de larg consum, pe care as numi-o a doua revolutie a retailului in Romania. 2009 a fost anul discounterilor, care s-au extins intr-un ritm incomparabil mai ridicat decat oricare alt format, iar 2010 va fi un an asemanator. Marea deosebire este ca in acest an va incepe sa opereze Lidl, unul din cei mai puternici discounteri la nivel international.

Dupa estimarile noastre, lanturile de discount ajunsesera la sfarsitul anului trecut la o cota de piata cumulata de aproape 8% si ar urma sa depaseasca 10% la finalul lui 2010 (nu am inclus Profi care va parasi segmentul de discount). Perspectiva intrarii in activitate si a lantului Aldi, poate cel mai puternic discounter, deja prezent in Romania, da o forta si mai mare impactului pe care dezvoltarea discounterilor il va avea asupra industriei bunurilor de larg consum.

Sunt trei motive principale pentru care cred ca acest impact va avea magnitudinea unei revolutii.
In primul rand, presiunea pe care discounterii in frunte cu Lidl (poate si Aldi) o vor pune asupra preturilor va fi cu mult mai mare decat in prezent; aceasta presiune este potentata de mai multi factori: alternativa produselor marca proprie (doua treimi din sortimentatia oferita de Lidl), cresterea increderii consumatorilor in produsele marca proprie, extinderea rapida favorizata de costul relativ redus al magazinelor de discount, prezenta intr-un numar foarte mare de localitati, de toate marimile. Consecinta directa ar fi o majorare a presiunii asupra costurilor si marjelor de profit, cu tot ceea ce ar putea decurge de aici.

In al doilea rand, va creste foarte mult presiunea asupra brandurilor, unele inca insuficient consolidate. Unii producatori s-ar putea trezi prinsi intre necesitatea de a-si reduce (si mai mult) costurile si nevoia de a investi mai mult in brand. In al treilea rand, discounterii vor determina o schimbare radicala a comertului cu amanuntul in localitatile mici (sub 10.000 de locuitori) si in mediul rural, zone deocamdata foarte putin atinse de formatele moderne de comert. Efectele asupra pietei serviciilor de distributie vor fi semnificative.

Atunci, este logic sa ne asteptam la continuarea, accelerata, a proceselor de eficientizare a operatiunilor producatorilor, distribuitorilor si comerciantilor. Reajustarile, restructurarile si realocarile de resurse efectuate astazi ar putea fi salutare maine.

Majorarea investitiilor in brand, in consolidarea reputatiei si a relatiei sale cu consumatorii pare a fi adevarata prioritate. Integrarea demersului de consolidare a brandului in efortul de crestere a cotei de piata (considerat prioritar de foarte multi jucatori) ar constitui o strategie de piata foarte solida. Anul 2009 nea dovedit ca unele metode folosite pentru a castiga rapid cota de piata contravin, uneori, interesului, pe termen lung, al brandului. Taria brandului este, cred, criteriul principal care va face diferenta intre jucatorii din industria bunurilor de larg consum in aceasta a doua revolutie a retailului.