"Romanilor le plac brandurile"

In opinia sa, surprinzatoare este penetrarea inca scazuta a hard-discounterilor. Era mai degraba de asteptat ca, in momentul in care s-a dat semnalul intrarii primilor jucatori incadrati de regula in aceasta categorie, fie sa intre si altii din pietele din afara care au acelasi profil, fie sa-si schimbe profilul unii dintre cei prezenti pe piata de la noi. In schimb, s-a mers pe ideea de soft-discount, cu nuante extrem de mici intre cele doua tipuri de discounteri. Pe scurt, nu s-a petrecut o schimbare a paradigmei pietei.
„Unii se temeau – noi am zis ca e bine! - de faptul ca daca intra un mare jucator pe aceasta zona, renumit prin preturile mici pe care le practica, e posibil sa-l urmeze si restul, dar lucrurile nu au stat chiar asa. E un prim semn de intrebare, dar nu un semn de diminuare a concurentei in piata.”

Vicepresedintele Consiliului Concurentei este de parere ca aceasta situatie poate fi si o consecinta a loialitatii fata de brand. Nu doar pretul mic vinde un produs, desi acesta este intr-adevar un criteriu important; fiind o perioada dificila, consumatorii sunt atenti la acest aspect. Totusi, romanilor, si nu numai lor, le plac brandurile.

„Ne place sa cumparam un produs de marca - de la autoturisme la bauturi alcoolice sau racoritoare - si nu inlocuitorul sau, poate cu aceleasi calitati, dar cu mai putin renume. Este un specific pe care de altfel si noi, Consiliul Concurentei, il luam in calcul de multe ori. Exista, de exemplu, un renumit studiu pe consumator facut de americani din care reiese ca Pepsi nu e concurent cu Coca-Cola. E un exemplu ca, in mintea consumatorului, un produs nu este substituibil, chiar avand aceleasi calitati - nu si acelasi gust, se zice, dar oarecum asemanatoare. Asa cum pentru unii, BMW nu e concurent cu Peugeot”, a argumentat Valentin Mircea.


„Prin impunerea unui pret de vanzare retailerului, legea concurentei ar fi incalcata”

In cadrul conferintei, s-a discutat si o situatie specifica jucatorilor din FMCG care opereaza mai multe branduri pe segmente de pret diferite. Pentru un astfel de jucator este important sa evidentieze, prin pret, diferenta clara care exista intre un produs premium, unul medium si altul economy. Cum poate un furnizor sa se asigure ca, independent de dorinta si politica retailerului, exista acest ecart de pret intre brandurile din cele trei segmente? Poate exista un ecart recomandat?

„Este periculos”, a precizat oficialul Consiliului Concurentei. „Intelegem intentiile producatorului de diferentiere prin pret, in fata consumatorului. Dar nu putem impune acest lucru retailerilor, le putem recomanda, dar nu la modul imperativ. Chiar daca nu este impusa o valoare fixa, ci doar o diferenta intre preturi, tot nu este permis.”

Este corecta practica vanzarii sub pretul de achizitie?

„Da! Asta o spunem intotdeauna, chiar daca parem contra curentului. Producatorii sunt proprietarii marcilor si vor sa scape de marfa, sa o vanda la un pret cat mai bun ca sa faca profit. Vanzarea sub costul de achizitie este corecta, deoarece castigator este consumatorul, care va cumpara produsul la un pret mai mic. Evident ca retailerul nu vinde asa tot timpul, doar nu e ONG sa faca acte de binefacere, are si el de condus un business si la randul lui urmareste profitul. Procedeaza in acest fel doar cand are motive: o promotie, o lichidare de stoc etc. Practica este incorecta atunci cand esti foarte mare, esti un gigant, ai o pozitie dominanta si vinzi constant sub pretul de achizitie cu intentia de a scoate de pe piata un concurent care nu-si permite, la randul lui, sa vanda la fel. Asta este intr-adevar o procedura daunatoare, dar greu de dovedit. Sunt situatii si situatii, care nu pot fi confirmate in acest moment ca incalcari ale legii concurentei”, a explicat Valentin Mircea, adaugand faptul ca ecartul impune un pret minimal, lucru absolut interzis, pentru ca inseamna incalcarea grava a Articolului 5 din Legea concurentei.