Războiul declanșat de Rusia în Ucraina a scos la lumină o serie de informații care pot contura obiectivele mai puțin oficiale ale cotropitorilor veniți cu ordin de la Kremlin. Dincolo de declarațiile politice, realitățile economice care se conturează oferă o nouă imagine a efectelor pe care acest război le va avea pe plan mondial.

Datele economice deținute de statista.com, o bază de informații utilizată de cercetătorii și masteranzii de la Harvard Business University, dar și de USDA (Departamentul de Agricultură al Guvernului SUA), arătă că în evoluția relațiilor comerciale internaționale ale Ucrainei a existat un punct de inflexiune în anul 2020. Practic, din graficul realizat cu datele statista.com reiese clar o reorientare a exporturilor Ucrainei în 2020 către China. Această reorientare - evidentă prin dublarea valorii exporturilor de la un an la altul – ar fi trecut neobservată poate, dacă nu ar fi fost în detrimentul relațiilor comerciale pe care Ucraina le dezvoltase în mod tradițional. Dar așa cum se poate observa, în timp ce exporturile către China s-au dublat într-un singur an, de la 3,5 miliarde USD la 7 miliarde USD, toti ceilalți parteneri comerciali au înregistrat scăderi în valoarea mărfurilor importate din Ucraina.

Din acel moment, toti partenerii comerciali, de obicei case de brokeraj sau companii mutinaționale, au fost mult mai atenți la modul în care Ucraina a jonglat pe piețele internaționale cu prețurile și cantitățile de mărfuri puse la vânzare.

Iar surprizele s-au ținut lanț. Dar pentru a cunoaște toate datele problemei, trebuie să punctăm poziția economică a Ucrainei.

Săraca țară bogată

Ucraina se poziţionează foarte bine în privinţa resurselor, atât la nivel european, cât şi pe plan mondial, ocupând locul 4 în lume după valoarea totală a resurselor naturale:

- Locul 1 în Europa în rezerve dovedite de minereuri de uraniu - vital pentru energia nucleară;
- Locul 2 în Europa şi locul 10 în lume în ceea ce priveşte rezervele de minereu de titan;
- Locul 2 în lume în ceea ce priveşte rezervele explorate de minereuri de mangan (12% din rezervele mondiale);
- Locul 2 în Europa în ceea ce priveşte rezervele de minereu de mercur;
- Locul 3 în Europa (locul 13 în lume) în ceea ce priveşte rezervele de gaze de şist;
- Locul 4 în lume după valoarea totală a resurselor naturale;
- Ucraina deține a 2-a cea mai mare rezervă de minereu de fier din lume (30 de miliarde de tone).

În ceea ce privește agricultura și industria alimentară, Ucraina poate asigura nevoile alimentare a 600 de milioane de oameni:

- Locul 1 în Europa în ceea ce priveşte suprafaţa de teren arabil;
- Locul 3 în lume după suprafaţa solului negru (25% din suprafața existentă pe plan mondial);
- Locul 1 în lume la exporturile de ulei de floarea-soarelui şi floarea-soarelui;
- Locul 2 în lume în producţia de orz şi locul 4 la exporturile de orz;
- Al 3-lea cel mai mare producător şi al 4-lea cel mai mare exportator de porumb din lume;
- Al 4-lea cel mai mare producător de cartofi din lume;
- Locul 5 în lume în producţia de miere de albine (75.000 tone);
- Locul 8 în lume la exporturile de grâu.

Cum un asemenea portofoliu de resurse nu trece neobservat principalilor jucători pe plan mondial, asocierea acestor resurse cu o relație privilegiată cu China a fost analizată cu atenție și urmărită ca evoluție de toți traderii de materii prime, dar nu numai de către ei.

Legăturile dintre politica marilor puteri și controlul resurselor

Astfel, compania de media Alljazeera publică un documentar în care arată că Rusia și Ucraina, luate împreună, asigură puțin peste 25% din exporturile totale de grâu pe plan mondial. Dar aceste date statistice erau practic cunoscute de mai mult timp. Informațiile concludente stau în spatele acestor cifre, atunci când iese la lumină cine sunt cei care vehiculează pe plan global sumele calculate în valori ale exporturilor sau importurilor.

Informația nouă pe care Alljazeera o furnizează sunt țările spre care merg aceste exporturi. Pentru că nici Rusia, nici Ucraina, nu exportă grâu preponderent în Uniunea Europeană sau în SUA.

Rusia exporta grâu în Egipt, Turcia, Bangladesh, Nigeria și Yemen.

Ucraina exporta grâu spre Egipt, Indonezia, Tunisia, Tailanda și Maroc.

O analiză atentă a facilităților de prelucrare a cerealelor în aceste țări arată că principalul beneficiar, cu peste 40% din aceste exporturi în cazul Rusiei și 37% în cazul Ucrainei, este tot China!

Pe lângă faptul că aceste exporturi ale Ucrainei au început, din 2020, să facă o concurență directă exporturilor Rusiei, atât în ceea ce privește prețul cât și cantitățile exportate, iar asta irita teribil diplomația economică de la Kremlin, prezența Chinei în această ecuație a devenit motiv de discordie suplimentar între Ucraina și Rusia, dar și un motiv pentru SUA să bage bățul prin gard, deoarece nu este în interesul SUA o relație economică privilegiată între Ucraina și China. Ba chiar anumite surse din anturajul diplomației americane au sugerat că apropierea Chinei de Ucraina ar fi fost unul dintre motivele pentru care întâlnirea dintre Joe Biden și Vladimir Putin a avut loc și nu a fost acceptat la discuții nici un lider european.

Picătura de amoniac ce a umplut paharul

Tot din perspectiva industriei agricole, Ucraina ocupă locul 1 în Europa în producția de amoniac, materie primă strict necesară în industria îngrășămintelor agricole. Cum producția de amoniac a Ucrainei este energofagă și a fost susținută ani buni cu gazele naturale din conductele rusești de tranzit, practic Moscova a subvenționat creșterea industriei chimice ce vine în sprijinul industriei agricole din Ucraina.

Kremlinul acuză de mai mulți ani datorii uriașe pe care Kievul le are pentru plata gazelor naturale consumate. Iar asta se întâmplă în timp ce fertilizatorii folosiți în agricultura ucraineană aduc producții de cereale ce concurează mărfurile rusești pe piețele globale.

Cum se va încheia acest război nu este încă foarte clar. Dar ceea ce este evident și vizibil pe piețele de mărfuri e că ieșirea celor două economii – din motive diferite – din peisajul economic global a perturbat piețele și va aduce inflație și o scădere a PIB-ului.

Coface : Economiile europene sunt cele mai expuse la risc

Din cauza dependenței de petrol și gaze naturale rusești, Europa pare a fi regiunea cea mai expusă consecințelor acestui conflict. Înlocuirea întregii aprovizionări a Europei cu gaze naturale rusești este imposibilă pe termen scurt și mediu, iar nivelurile actuale ale prețurilor vor avea un efect semnificativ asupra inflației. La momentul redactării acestui material, cu barilul de Brent tranzacționat la peste 125 USD și cu prețurile gazelor naturale pe piața futures peste 150 EUR/Mwh, Coface estimează o inflație suplimentară de cel puțin 1,5 puncte procentuale în 2022 care ar eroda consumul gospodăriilor și, împreună cu scăderea așteptată a investițiilor în afaceri și a exporturilor, va detedmina o scădere PIB-ului cu aproximativ un punct procentual.

În timp ce Germania, Italia sau unele țări din regiunea Europei Centrale și de Est sunt mai dependente de gazele naturale rusești, interdependența comercială a țărilor din zona euro sugerează o încetinire generală.

În plus, Coface estimează că o reducere completă a fluxurilor de gaze naturale rusești către Europa ar ridica costul cu 4 puncte procentuale în 2022, ceea ce ar aduce creșterea anuală a PIB-ului aproape de zero și, eventual, în teritoriu negativ – în funcție de managementul cererii.

CITEȘTE ȘI: Leave or stay? Decizie cumplită pentru multinaționalele prezente în Rusia și Ucraina