Să te lauzi preț de un sfert de ceas că te-ai mobilizat pentru a plăti la timp șomajul tehnic pentru oamenii ale căror locuri de muncă au fost suspendate cât durează Starea de Urgență poate fi o performanță politicianistă demnă de invidiat. În fond, nu a făcut altceva decât era prevăzut în fișa postului de ministru al Muncii. Da, despre ministrul muncii, Violeta Alexandru, este vorba. Și-a adjudecat repartizarea fondurilor pentru șomajul tehnic al celor năpăstuiți în această perioadă drept o performanță individuală, o victorie a guvernului PNL din care face parte. Nu pomenește un cuvânt despre sursa banilor, ca și cum plățile respective reprezintă o acțiune caritabilă efectuată din contul personal.

Pe scurt: voi nu ați făcut mai nimic pe banii voștri, cu inițiativa voastră, ca să gestionăm împreună mai ușor criza. Lucruri bune am făcut doar noi (tot pe banii voștri, dar asta se pierde în context!), ne-ați lăsat să gestionăm criza doar pe cei din guvern și pe președintele Iohannis.

La începutul lunii aprilie, Piața publica un material video în care se arăta în ce fel au contribuit 25 de companii din industria bunurilor de larg consum la susținerea sistemului sanitar și nu numai, pe parcursul lunii martie. Materialul- Corporații și antreprenori din România în era COVID-19 - reflectă o imagine destul de clară a implicării de care companiile și ONG-urile au dat dovadă pe parcursul lunii martie.

Acum este în lucru un alt raport, ce va fi publicat marți, 28 aprilie, în care sunt prezentate faptele sau sumele alocate de alte 25-27 de companii, pentru a sprijini comunitatea. Repet, este vorba despre peste 50 de companii doar din industria bunurilor de larg consum!

Și acestea nu sunt singurele. Asociația Activ a donat 250.000 de măști pentru Poliția de Frontieră, Poliția Română și Direcția Generală a Vămilor – instituții aflate în subordinea guvernului care a făcut tot! Finanțatorul acestei acțiuni a dorit să rămână anonim, și ca el mulți alții, companii, ONG-uri sau persoane fizice care au intervenit, fiecare după posibilități, în sprijinul comunității.

Acum, în acest context, devine tot mai evident faptul că discreția unor companii este terfelită și călcată în picioare de diverse personaje din administrația publică. Și tot mai importantă solicitarea pe care Piața a transmis-o la publicarea materialului video, prin care susțineam că este necesar ca oamenii să știe cine le este cu adevărat alături în această perioadă critică. Altfel, personaje precum Violeta Alexandru, din postura de ministru, vin să minimizeze prin ignoranță eforturile depuse de o întreagă comunitate de afaceri sau de organizații ale societății civile. Putem interpreta afirmațiile ministrului Muncii ca o refulare a frustrărilor personale. Atunci, premierul Ludovic Orban ar trebui să reacționeze public așa cum a făcut în cazul ministrului Sănătății sau în cazul lui Streinu Cercel. Dacă o astfel de reacție nu va exista, înseamnă că situația este mult mai gravă și că această idee privind neimplicarea companiilor și a societății civile reprezintă o stare de spirit la nivelul întregului guvern.

Pentru că declarația ministrului Violeta Alexandru este o mostră clară de ignoranță. Una dintre regulile de bază în funcționarea societății civile, a ONG-urilor, spune că societatea civilă NU TREBUIE să se substituie statului. Organizațiile nonguvernamentale trebuie să intervină acolo unde acțiunile statului nu ajung sau au un efect minor. Și atunci, ce așteptări are doamna ministru Violeta Alexandru atunci când afirmă că guvernul și președintele au făcut singuri toată treaba? Păi chiar era treaba lor, nu a companiilor și nici a societății civile. La asta s-au angajat atunci când ne-au chemat la urne. 

Iar doamna ministru al Muncii mai avea și alte sarcini. Cum ar fi, să verifice dacă salariații din linia întâi sunt protejați corespunzător împotriva virusului SARS - CoV 2. Ar fi constatat că linia întâi a fost și industria alimentară și cea a dezinfectanților, și retailul alimentar și nealimentar. Ar fi trebuit să vadă, să constate și să laude cel puțin la fel de mult, eforturile companiilor din acest sector de a-și proteja atât angajații, cât și consumatorii, prin măsurile adoptate și investițiile făcute. Dar doamna ministru nu și-a făcut treaba. S-a limitat la „efortul” de a distribui șomerilor banii colectați în realitate de la același sector privat pe care îl arată cu degetul, cu mânie proletară.

Nu știu cine și cu ce scop o împinge pe doamna ministru să fie o altă Olguța Vasilescu (PSD) sau Elena Udrea (PDL), un soi de flașnetar prin care se trâmbițează răgușit toate frustrările din interiorul guvernului. Cert este că de la declararea stării de urgență, așteptam să văd cine va fi acest flașnetar. Contrar oricărei logici și a oricăror practici juridice la nivel european, Decretul 195/16 martie al Președintelui României privind instituirea stării de urgență conține, la secțiunea privind domeniul muncii și protecției sociale, o prevedere prin care se suspendă toate controalele la angajatori dispuse de inspectoratele teritoriale și menționează că se pot face controale doar dispuse de minister. Cu alte cuvinte, în decretul privind starea de urgență, președintele a aprobat puteri sporite pentru ministrul Muncii, puterea de a decide cine să fie controlat și cine nu. Cui folosește această putere sporită, pe cine ajută faptul că anumite companii nu pot fi controlate în această perioadă, pentru că nu ar fi de acord ministrul Muncii? De ce același decret nu a prevăzut o astfel de măsură pentru ANAF și Ministerul Finanțelor, sau pentru Garda de Mediu și Ministerul Mediului?

Încă nu știu să răspund acestor întrebări, dar ceva îmi spune că nu trece mult timp și vom afla de ce.