Începând cu luna iulie 2021, Directiva 2019/904 cunoscută ca Directiva Single Use Plastic (SUP) va produce efecte la nivelul Uniunii Europene, adică inclusiv pe piața locală a bunurilor de larg consum. Faptul că Directiva nu a fost transpusă în nici o formă în legislația locală provoacă și mai multă incertitudine, inclusiv în plan concurențial, deoarece vor exista pe același raft produse aduse din piața comunitară, ale căror costuri au fost grevate de aplicarea Directivei 904, împreună cu produse fabricate local, ale căror costuri de producție nu au fost afectate de noile reglementări. Despre cum acționează Directiva Single Use Plastic (SUP) asupra pieței bunurilor de larg consum am discutat cu Marius Brînzea, Strategy Director, Reciclad’OR.

În ce context a fost adoptată Directiva 2019/904?

Punctul de plecare în elaborarea Directivei Single Use Plastic (SUP) l-a reprezentat creșterea exponențială a cantităților de deșeuri de plastic din oceane și mări.

Conform unui raport realizat de către Forumul Economic Mondial și Fundația Ellen MacArthur, în colaborare cu McKinsey & Company, producția și consumul global de materiale plastice au crescut în ultimii 50 de ani de la 15 milioane de tone în 1964, la 311 milioane de tone în 2014 și, potrivit estimărilor, se va dubla din nou în următorii 20 de ani (1).
Studiul mai menționează faptul că la nivel global, 95% din valoarea materialului de ambalare din plastic se pierde de către economie după prima utilizare și peste 32% nu ajunge în sistemele de colectare separată (2).
Cu toate că în ultimii ani rata de reciclare a deșeurilor din plastic a crescut considerabil, conform datelor publicate într-un studiu al Comisiei pentru Mediu, Schimbări Climatice și Energie din anul 2018, la nivelul UE se generează anual aproximativ 25,8 milioane de tone de deșeuri din plastic, dar mai puțin de 30% din aceste deșeuri sunt colectate în scopul reciclării (3).

În aceste circumstanțe, în anul 2018 se lansa Strategia Uniunii Europene pentru materiale plastice. Strategia are drept obiectiv transformarea modului în care produsele din plastic sunt proiectate, produse, utilizate și reciclate. În ceea ce privește ambalajele din plastic, strategia Uniunii Europene prevede că până în anul 2030, toate ambalajele din plastic să fie reutilizate sau reciclate în mod eficient.
Prima propunere a Comisiei Europene, publicată în luna mai 2018 (4), (fără o evaluare reală a impactului), prezenta noi norme la nivelul UE, norme care vizau în mod special zece produse din plastic de unică folosință. Aceste produse se regăsesc cel mai adesea pe plajele și în mările europene și reprezintă în mod cumulat peste 70% din totalul deșeurilor marine.
În mai puțin de un an, s-a ajuns la un acord privind abordarea materialelor plastice de unică folosință în Uniunea Europeană, iar în anul 2019 este adoptată Directiva Single Use Plastic (5). Directiva reprezintă unul dintre elementele de bază ale strategiei UE privind materialele plastice, însă rapiditatea cu care a fost adoptată această directivă (o premieră europeană) a stârnit scepticismul multor experți în domeniu.

Procesul de elaborare a directivei a urmărit adoptarea unor reguli proporționale. Această abordare a avut la bază aplicarea unor măsuri diferențiate pentru diferite produse, astfel:

 în cazul produselor de plastic de unică folosință pentru care există alternativele disponibile și accesibile, produsele respective vor fi interzise pe piață;
 în cazul produselor fără alternative directe, accentul va fi pus pe limitarea utilizării acestora printr-o reducere națională a consumului, implementarea unor cerințe de proiectare și etichetare și stabilirea unor obligații de gestionare / curățare a deșeurilor pentru producători.

Măsurile stabilite în Directiva Single Use Plastic se aplică tuturor statelor membre. Acestea au obligația de a transpune și de a pune în aplicare prevederile directivei. Primul termen de aplicare este 3 iulie 2021.

Ce presupune contribuția pentru plasticul nereciclat și cum se va face colectarea acestei contribuții?

Decizia Consiliului European nr. 2053 din 14 decembrie 2020 prevede la articolul 2, punctul 1, litera c următoarele: „aplicarea unei cote de apel uniforme greutății deșeurilor de ambalaje din plastic generate în fiecare stat membru și care nu sunt reciclate. Cota de apel uniformă este de 0,80 EUR PE KILOGRAM. Se aplică o reducere anuală forfetară pentru anumite state membre, astfel cum se menționează la alineatul (2) al treilea paragraf.”

Această contribuție națională suplimentează veniturile proprii ale UE in exercițiul financiar 2021 - 2027 și va fi suportată de către fiecare stat membru, în funcție de cantitățile de deșeuri de ambalaje din plastic care nu se reciclează în statul respectiv. Această sursă proprie de venit este strâns legată de prioritățile politicii UE. Se așteaptă ca prin adoptarea acestei decizii, statele membre să reducă deșeurile de ambalaje și să stimuleze tranziția Europei către o economie circulară. În același timp, această decizie lasă statelor membre posibilitatea de a defini cele mai adecvate politici de reducere a poluării deșeurilor de ambalaje din plastic, în conformitate cu principiul subsidiarității.

În cadrul Conferinței „Taxa pe plasticul nereciclat. Transpunere în legislația națională” ce a avut loc în data de 26 ianuarie 2021, Reciclad’OR a supus dezbaterii publice conținutul deciziei, implicațiile acesteia și a prezentat particularitățile privind implementarea deciziei de către anumite state membre.
Contribuțiile naționale vor fi calculate pe baza datelor Eurostat, date pe care statele membre le colectează și le furnizează deja în conformitate cu obligațiile de raportare existente. Conform Directivei privind ambalajele și deșeurile de ambalaje (Directiva 94/62 / CE) și Decizia de punere în aplicare a acesteia (Decizia (UE) 2019/665), statele membre furnizează date privind generarea și reciclarea deșeurilor de ambalaje. Datele sunt disponibile public pe site-ul Eurostat.

Având însă în vedere faptul ca datele exacte sunt raportate la Eurostat în luna iulie a anului N+2, Comisia Europeană va calcula mai întâi contribuțiile pe baza previziunilor, care vor fi convenite între statele membre ale UE și Comisia Europeană. Aceasta este o practică standard aplicată și pentru alte surse de venit la bugetul Uniunii Europene.
Odată ce datele finale vor fi disponibile, Comisia Europeană va adapta calculele contribuțiilor statelor membre în consecință.
De exemplu, în anul 2021 (după intrarea în vigoare a Deciziei privind resursele proprii), statele membre își vor plăti contribuțiile, lunar, pe baza previziunilor. Această contribuție va fi ajustată după iulie 2023, când vor fi disponibile datele finale pentru fiecare stat membru.
Luând în considerare „reducerea anuală forfetară” de 60 de milioane de Euro aplicată României, rata națională de reciclare a deșeurilor de ambalaje de plastic (conform datelor oficiale publicate în Eurostat), estimez o contribuție anuală a României în jurul valorii de 130 de milioane de Euro.

Care sunt măsurile stabilite în directiva Single Use Plastic (SUP) cu impact direct în industria FMCG? Care vor fi ramurile acestei industrii asupra cărora SUP va avea un impact major?

Având în vedere categoriile de produse pentru care Directiva SUP introduce obligații, prevederile legale au un impact direct asupra industriei FMCG.

Una dintre ramurile afectate este cea a producătorilor de băuturi care se vor confrunta cu o serie de noi obligații: cerințe specifice legate de produs, cerințe de marcare, creșterea obiectivelor de reciclare si cerințe specifice economiei circulare (closed-loop recycling) prin reintroducerea materialului colectat și reciclat în noile ambalaje.

Companiile din industria tutunului vor fi obligate să marcheze corespunzător produsele din tutun care conțin plastic, respectiv să suporte costul colectării și raportării datelor către schemele de răspundere extinsă a producătorilor de produse din tutun cu filtru care conțin plastic.

Comercianții care introduc pe piața națională produse din plastic de unică folosință trebuie să se asigure că acestea se conformează cu dispozițiile directivei. Impactul major va fi resimțit la nivelul lanțurilor de magazine și al restaurantelor de tip fast-food care vor trebui sa înlocuiască paiele pentru băuturi, pungile de plastic ori caserolele din plastic cu alternative mai sustenabile.

Urmare a măsurilor adoptate în directivă, operatorii care comercializează ori produc bunuri din plastic de unică folosință se vor confrunta cu o serie de provocări legate de costuri și logistică, provocări care ar trebui să genereze îmbunătățirea substanțială a actualelor modele de afaceri sau inovație.

Pentru a înțelege mai bine natura impactului (direct / indirect) și magnitudinea acestuia la nivelul industriei FMCG, enumerarea măsurilor din directivă și succinta detaliere a acestora ar fi extrem de utilă.
 Reducerea consumului pentru anumite produse
 Restricții privind introducerea pe piață a anumitor produse
 Adoptarea unor cerințe specifice legate de produs
 Cerințe de marcare
 Răspunderea extinsă a producătorului
 Colectarea separată
 Măsuri de sensibilizare a consumatorilor
Reducerea consumului pentru anumite produse de plastic de unică folosință. Conform Directivei SUP, statele membre UE au obligația de a adopta măsuri pentru reducerea ambițioasă și susținută a consumului de produse din plastic de unică folosință, printre care:
1) Paharele pentru băuturi, inclusiv capacele acestora;
2) Recipiente pentru alimente, cum ar fi cutiile cu sau fără capac, utilizate pentru a conține produse alimentare care:
 sunt destinate consumului imediat, fie pe loc, fie la pachet;
 sunt de regulă consumate din recipient;
 sunt gata de consum fără a necesita o pregătire suplimentară precum gătirea, fierberea sau încălzirea, inclusiv recipiente pentru alimente utilizate pentru meniuri de tip fast-food.

Această măsură va avea un impact pe termen lung (2022 – 2026) și va avea implicații de ordin strategic în dezvoltările ulterioare ale companiilor. Adoptarea unor obiective privind reducerea consumului la nivel național va necesita o consultare intensă a tuturor părților interesate și obținerea consensului și sprijinului din partea tuturor celor implicați.
Modul de realizare a acestei măsuri nu este trasat în directivă, rămânând la latitudinea fiecărui stat membru. Acesta este un angajament al statelor membre de a reduce utilizarea unui anumit articol cu un procent predeterminat.
Printre măsurile care pot duce la reducerea consumului până în anul 2026 (vs. anul de referința 2022) se numără: stabilirea de obiective naționale de reducere a consumului, instrumente economice prin care să se evite furnizarea gratuită a produsele de plastic de unică folosință la punctele de vânzare și acorduri voluntare între autoritățile competente și sectoarele economice.

În contextul tranziției către Economia Circulară, în perioada 2021 – 2030 vom asista la o serie de substituții ale materialelor de ambalare, la modificarea soluțiilor de ambalare și la inovarea modelelor de afaceri.
Restricțiile privind introducerea pe piață a anumitor produse de plastic de unică folosință. Prin această măsură, următoarele zece produse de plastic de unică folosință vor fi interzise a fi introduse pe piață cu începere din data de 3 iulie 2021: tacâmurile de unică folosință și farfuriile de unică folosință, bețișoarele de urechi, paiele/bețele pentru agitat băuturi, bețele care se atașează baloanelor, toate produsele realizate din materiale plastice degradabile prin oxidare, recipientele pentru mâncare și pentru băuturi (inclusiv paharele) realizate din polistiren expandat.
Având în vedere termenul de implementare, această măsură are un impact imediat. Pentru multe din produsele menționate există deja pe piață alternative accesibile, alternative reprezentate de substituții ale materialelor utilizate.

Adoptarea unor cerințe specifice legate de produs. Statele membre au obligația asigurării unui cadru legal, astfel încât începând cu data de 3 iulie 2024, dopurile și capacele din plastic ale recipientelor pentru băuturi cu o capacitate de maxim 3 l să rămână atașate de recipiente pe durata utilizării acestora. Această măsură face referire la containerele pentru băuturi, ambalaje de unică folosință din plastic sau din materiale compozite. Un standard CEN va fi dezvoltat pentru a facilita implementarea armonizată la nivel european și pentru gestionarea unor potențiale probleme ce pot apărea ulterior.

Din discuțiile avute cu producătorii de băuturi din portofoliul de clienți Reciclad’OR, au fost deja identificate soluții tehnice viabile pentru implementarea acestei măsuri.
Tot în cadrul acestei măsuri se menționează faptul că statele membre trebuie să se asigure că sticlele pentru băuturi (PET-urile) vor conține plastic reciclat în proporție de cel puțin 25%, începând cu anul 2025, respectiv cel puțin 30%, începând cu anul 2030.
Menționez faptul că gradul de îndeplinire al acestei măsuri va fi determinat ca medie pentru statul membru. In consecință, Comisia Europeană va trebui să clarifice metoda de calcul aplicată pentru statele membre până în anul 2022.
Marea provocare a acestei măsuri nu este dată de procesul de producție al preformelor cu conținut reciclabil, ci de asigurarea materiei prime secundare (deșeuri de PET) necesară pentru realizarea rPET-ului. Luând în considerare obiectivele ambițioase stabilite în cadrul acestei măsuri, implementarea sistemului garanție depozit devine o prioritate pentru România. Fără dar și poate, sistemele revers logistic vor juca un rol fundamental în economia circulară, și nu mă refer doar la industria FMCG, ci și la alte industrii.

Măsuri de sensibilizare a consumatorilor. Conform directivei, statele membre trebuie să adopte o serie de măsuri pentru a informa consumatorii și pentru a stimula comportamentul responsabil al acestora, în vederea reducerii deșeurilor provenite de la produsele din plastic de unică folosință. Rămâne la latitudinea fiecărui stat membru cum va îndeplini această măsură. Conform directivei, campaniile de sensibilizare a consumatorilor vor trebui sa conțină mesaje care să facă referire la:

 disponibilitatea alternativelor reutilizabile, a sistemelor de reutilizare și a opțiunilor disponibile de gestionare a deșeurilor pentru respectivele produse din plastic de unică folosință;
 impactul asupra mediului al aruncării și al altor mijloace necorespunzătoare de eliminare a deșeurilor provenite din respectivele produse din plastic de unică folosință;
 impactul asupra rețelei de canalizare al mijloacelor necorespunzătoare de eliminare a deșeurilor provenite din respectivele produse din plastic de unică folosință.

Va fi însă extrem de dificil de asigurat o comunicare unitară și consecventă la nivel național, mai ales atunci când vorbim de opțiunile reutilizabile, sistemele de reutilizare sau opțiunile de gestionare a deșeurilor pentru respectivele produse.

Cu ce schimbă SUP responsabilitatea extinsă a producătorilor?

Statele Membre au obligația implementării schemelor de răspundere extinsă a producătorilor pentru anumite produse din plastic de unică folosință, precum recipientele pentru alimente și băuturi, pahare, pachete și folii pentru alimente și pungi de transport din plastic subțire, șervețele umede, baloane, produse din tutun.
Conform principiului „poluatorul plătește”, producătorii acestor tipuri de produse vor avea obligația suportării costurilor privind măsurile de sensibilizare a consumatorilor, colectarea și curățarea deșeurilor, respectiv raportarea datelor.
Producătorii (sau vânzătorii) acestor articole vor trebui să suporte și costurile pentru curățarea acestor articole. Rămâne de stabilit modul în care se vor calcula aceste costuri (per articol, per greutate etc.) și aplicabilitatea acestora.

Cum se va face marcarea ambalajelor în urma acestei Directive?

Directiva SUP prevede anumite cerințe privind marcarea unor produse introduse pe piață. Produsele care trebuie să se alinieze la noile cerințe de marcare sunt: absorbantele, tampoanele igienice, aplicatoarele de tampoane, șervețelele umede, produsele din tutun cu filtre și paharele pentru băuturi.
Pentru fiecare din aceste produse, Regulamentul de punere în aplicare al Comisiei UE 2020/2151 a stabilit pictograme specifice de marcare. Marcarea se va aplica ambalajelor cu o suprafață de minimum 10 cm2.
Începând din data de 3 iulie 2021, aceste produse vor trebui sa conțină un marcaj clar și lizibil prin care consumatorul să fie informat cu privire la opțiunile de gestionare a deșeurilor aferente respectivelor produse și cu privire la componența materialelor plastice în respectivul produs.
Directiva prezintă și o opțiune de derogare de la marcare prin utilizarea de autocolante, opțiune ce va fi valabilă doar până la data de 4 iulie 2022.
Chiar și în contextul acestei derogări, implicațiile de natură logistică și costuri sunt semnificative. La ora actuală, situația este una îngrijorătoare având în vedere faptul că nu există încă o transpunere a acestei măsuri în legislația națională.

Ce riscuri implică SUP și ce impact va avea aplicarea Directivei pentru industria europeană de FMCG?

Riscurile majore generate de directiva SUP sunt cele legate de modul în care directiva va fi transpusă și implementată în legislațiile naționale. Sunt anticipate anumite „turbulențe juridice” ca urmare a identificării unor neclarități cu privire la:

 Identificarea și definirea domeniului de aplicare a produsului
 Marcare armonizată pe anumite produse de plastic de unică folosință
 Calcul și verificare a obiectivelor de colectare separată pentru sticle de plastic pentru băuturi, formatul de raportare
 Raportarea datelor privind deșeurile de tutun post-consum produse
 Calculul și verificarea reducerii consumului, raportarea datelor
 Elaborarea de orientări privind costurile de curățare a deșeurilor de ambalaje.

Din nefericire, elaborarea Ghidului de Orientări, necesar pentru transpunere armonizată a Directivei SUP și păstrarea integrității pieței unice UE, a înregistrat întârzieri semnificative (identificarea produselor, marcarea produselor, raportarea datelor privind reducerea consumului, costurile EPR cu littering-ul).

Nota redacției: Interviul cu Marius Brînzea a fost realizat la sfârșitul lunii mai. Ulterior, în data de 07 iunie 2021, a fost publicat și Ghidul de Orientări în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Pentru vizualizare click aici.

Orientările ar trebui să reprezinte referința de bază pentru toate statele membre în procesul de transpunere a directivei în legislația națională. Cu atât mai mult cu cât dispozițiile Directivei Single Use Plastic nu sunt suficient de clare în textul legal.

Au fost identificate o serie de riscuri legate de fragmentarea pieței unice europene, incertitudini privind modul de transpunere în legislațiile naționale si crearea unor bariere în calea comerțului prin interpretări eronate (diferite) ale directivei.
Piața unică europeană este un facilitator al economiei circulare, iar orice fragmentare a pieței va îngreuna, la nivel global, procesul de tranziție către economia circulară.

Asociațiile europene susțin pe deplin Directiva Single Use Plastic. Acestea sunt însă îngrijorate de versiunea proiectului de orientări care a fost împărtășită spre examinare în data de 19 ianuarie 2021. Pe cale de consecință, acestea au elaborat în data de 21 ianuarie 2021 o declarație comună (6) în care au evidențiat următoarele riscuri ce decurg din draftul ghidului de orientări:

 Probleme semnificative pe lanțul valoric european al ambalajelor, în special lipsa de considerație pentru UE ca piață unică, dar și o lărgire a sferei de aplicare a orientărilor în comparație cu textul legislativ original.
 Adoptarea neexaminată a acestor orientări va încetini, fără intenție, implementarea corectă a Directivei SUP.
 Proiectul de orientări subminează eforturile Comisiei Europene pentru o mai bună legiferare.
 Extinderea semnificativă a domeniului de aplicare a Ghidurilor intră în conflict cu Directiva SUP, precum și cu alte legislații UE, în special Directiva privind ambalajele și deșeurile de ambalare (PPWD).

În aceeași declarație, asociațiile europene au prezentat și câteva recomandări ce ar trebui luate în considerare în procesul de elaborare a ghidului de orientări:

1. Orientările trebuie să promoveze o transpunere armonizată a Directivei SUP și să păstreze integritatea pieței unice a UE. Dispozițiile de bază ale Directivei SUP nu au fost suficient clarificate în textul legal. Este esențial ca textul final al orientărilor să permită o abordare armonizată pentru a preveni fragmentarea pieței, incertitudinea și barierele în calea comerțului care ar putea fi declanșate de diferite interpretări juridice ale actului legislativ.
2. Orientările trebuie să fie în concordanță cu textul legislativ și să fie pe deplin aliniate atât cu obiectivele declarate, cât și cu spiritul Directivei SUP.
Deconectarea dintre cea mai recentă versiune a proiectului de orientări și obiectivul inițial al Directivei SUP este un precedent alarmant pentru integritatea procesului de elaborare a politicilor UE, deoarece introduce o schimbare semnificativă în domeniul de aplicare, în comparație cu textul legal adoptat de Parlamentul European și Consiliu. Exemplificare: Spre exemplificare se face referire la o abaterea aparentă în domeniul de aplicare și obligațiile prevăzute la articolul 12 din Directiva SUP.

La nivel național, situația este una caracterizată de incertitudine. Deși a mai rămas foarte puțin până la primul termen de implementare (3 iulie 2021), până în prezent nu a fost comunicat public nici un plan coerent privind transpunerea directivei în legislația națională.

Această situație a devenit extrem de îngrijorătoare chiar și pentru companiile care au pregătit anumite scenarii sau au dezvoltat strategii pentru alinierea la cerințele Directivei Single Use Plastic.

Prin activitatea pe care o desfășoară în cadrul International Solid Waste Association și Prevent Waste Alliance, Reciclad’OR iși va informa in mod permanent clienții cu privire la evoluțiile la nivel european și implicațiile acestora pentru piața națională.

Tranziția către economia circulară va necesita un efort colectiv din partea tuturor constituenților mediului de afaceri din România. Sustenabilitatea este o decizie de business influențată de factori economici, sociali și de mediu, precum și de o serie de decizii politice sau de reglementare.
Îndeplinirea obiectivelor de sustenabilitate este strict condiționată de parteneriatul și dialogul transparent dintre decidenții politici și reprezentanții sectoarelor industriale.
În spiritul bunelor practici, Reciclad’OR va continua seria de workshop-uri tematice și conferințe publice, iar prin training-urile dedicate Economiei Circulare va furniza clienților săi expertiza necesară în elaborarea unor strategii competitive privind managementul ambalajelor și deșeurilor de ambalaje.

Link-uri:
1. https://www.ellenmacarthurfoundation.org/publications
2. https://www.ellenmacarthurfoundation.org/assets/downloads/publications/NPEC-Hybrid_English_22-11-17_Digital.pdf
3. https://cor.europa.eu/en/engage/studies/Documents/Plastic-Strategy.pdf
4. https://ec.europa.eu/commission/presscorner/detail/en/IP_18_3927
5. https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:32019L0904&from=EN
6. https://polit-x.de/de/documents/4972534/forschung-verbande/verbande/chemie-pharma/plasticseurope/positions-2021-01-22-joint-industry-statement-on-the-single-use-plastics-sup-draft-guidelines-21-january-2021