Imediat după promulgarea modificărilor aduse la Legea 321 privind comerţul cu bunuri alimentare, revista Piaţa a lansat în rândul furnizorilor şi a retailerilor din comerţul tradiţional un sondaj pentru a afla opinia acestora în ceea ce priveşte claritatea,  oportunitatea şi beneficiile aduse de modificările votate în parlament şi contestate vehement de către marii retaileri. Peste 250 de persoane aflate în conducerea companiilor din FMCG au fost solicitate să ofere un răspuns pentru cele 15 întrebări ale sondajului. Motivaţia acestei iniţiative a fost tăcerea cu care furnizorii au parcurs etapele de dezbatere publică a acestor modificări. Doar reprezentanţii a două confederaţii patronale – APRIL  şi Romalimenta – au semnalat public anumite probleme pe care le pot ridica propunerile legislative. În rest, tăcerea furnizorilor a fost interpretată atât în mediul politic, cât şi în cel de afaceri, ca o aprobare tacită a modificărilor propuse.

Analizat în ansamblu, rezultatul sondajului indică un optimism real manifestat de o mare parte a furnizorilor de toate categoriile: mici, medii, mari sau multinaționale. E drept, au existat și raspunsuri umbrite de scepticism, un scepticism justificat cu argumente explicite, dar numărul acestora a fost mult mai mic decât cel al opimiștilor. 

Două trasături definitorii se detașează în caracteristici esențiale ale acestui sondaj.

Prima ar fi că o majoritate covârșitoare a managerilor ce au răspuns la întrebări considerau enunțurile din Legea 321 clare, în momentul promulgării acesteia de către președintele Klaus Johanis. Cu toate acestea , mai mult de jumătate dintre ei au venit cu completări și adnotări din propriul domeniu de activitate, acolo unde lucrurile erau cunoscute în amănunt. Câteva săptămâni mai târziu, puși în situația să aplice Legea 321 și să modifice contractele cu marii retaileri, o bună parte dintre furnizori realizează că este nevoie de companii specializate în consultață fiscală pentru a clarifica aspecte ale legii. Nici așa nu s-au găsit toate răspunsurile, majoritatea considerând că sunt necesare norme metodologice de aplicare. Norme pe care nu le pregătește nimeni, deoarece în Lege nu este prevăzut că vor fi elaborate norme metodologice decât în ceea ce privește aspectele legate de produsele românești la raft, nu și pentru aspectele fiscale ale Legii 321.

A doua trasătură definitorie ar fi că majoritatea managerilor din companiile furnizoare consideră că impactul Legii asupra costurilor de distribuție, mercantizare sau marketing nu va fi unul negativ. Cei mai mulți dintre optimiști consideră că nu vor fi influențate costurile, în timp ce o parte dintre ei consideră că vor avea costuri mai mici prin aplicarea noilor prevederi legale.

Ar mai fi de menționat faptul că în rândul retailerilor locali care au răspuns acestui sondaj era considerat în acel moment că normele metodologice vor defini exact care sunt produsele proaspete ce trebuie plătite furniyorilor în maxim 7 zile de la livrare. Și totuși la mai bine de patru săptămâni de la promulgare, nici Ministerul Finanțelor și nici ANAF nu lucra la vreo metodologie care să stabilescă o astfel de listă. În consecință, conform definiției din lege, sucurile carbonatate, apa plată, făina sau mălaiul trebuie considerate produse proaspete și achitate furnizorilor în 7 zile de la livrare.

Dar să vedem ce au răspuns furnizorii și retailerii locali la întrebările sondajului:

 Într- o  majoritate covârșitoare, de 85 %, managerii furnizorilor sunt de acord sau parțial de acord cu modificările aduse Legii 321. Acest rezultat explică oarecum tăcerea lor în momentul dezbaterilor dintre politicieni și reprezentanții marilor lanțuri de retail.  În acest fel, furnizorii și-au manifestat dezacordul față de unele practici ale retailerilor și au considerat că anumite măsuri care să reducă din puterea de negociere a acestora sunt binevenite. 

 Definiție produs alimentar proaspăt - aliment care nu este conservat prin sterilizare, deshidratare, congelare sau afumare, cu excepţia refrigerării.

Tot 85 % dintre manageri au apreciat că definiția produselor proaspete este clară și corectă. Cei mai mulți dintre ei au regăsit în această definiție produsele despre care considerau că se încadrează în categoria celor proaspete, dar nu au observat că definiția atât de sumară permite unor categorii de produse precum apa minerală, apa plată, sucurile carbonatate, orez, făină , mălai să se încadreze în acestă categorie.

Definiție produs românesc - produs obţinut pe teritoriul naţional din materii prime de bază provenite în proporţie de 100% din fermele din România.

Din nou o majoritate covârșitoare de manageri au aprecit definiția ca fiind corectă. Noi am întâlnit cel puțin două situații care contrariază. Prima ar fi cea a Salamului de Sibiu, produs ce tocmai a obținut certificările europene. Acesta este realizat și cu materie primă de bază din import. Pe de altă parte, iaurturile fabricate de Danone și percepute ca fiind produse realizate după rețete franțuzești, sunt produse local din materie primă de bază provenită din ferma pe care compania o deține în România. Asta înseamnă că Danone se poate promova ca fiind produs românesc. Nu este clar ce se va întâmpla în fabricile care realizează atât produse românești, cu materie primă 100 % din ferme românești, cât și produse cu materie primă de import. Va fi nevoie de două linii de producție care să lucreze în paralel? Cum se va stabili dacă materia primă autohtonă a fost utilizată în acele produse și nu în altele, ale aceleiași fabrici? Am mari îndoieli asupra faptului că 89 % dintre managerii ce au răspuns sondajului au răspunsuri pentru toate aceste întrebări.

Definiție lanţ scurt de aprovizionare - lanţ de aprovizionare care implică un număr limitat de operatori economici angajaţi în activităţi de cooperare şi de dezvoltare economică locală, precum şi relaţii geografice şi sociale strânse între producători, procesatori şi consumatori.

Aceiași 89 % dintre manageri consideră că definirea lanțului scurt de aprovizionare în forma prevăzută de modificările la Legea 321 este clară. Din perspectiva juridică, această definiție nu reprezintă un impediment pentru nimeni, atât timp cât nu implică niște unități de măsură stricte. Ce înseamnă număr limitat? La cât este limitat și de către cine? Cum sunt definite ”activitățile de cooperare și dezvoltare economică locală”? Din experiențele anterioare știm că această cooperare este mai strănsă între companiile din Giurgiu și cele din Ruse, Bulgaria,decât între companiile din Giurgiu și cele din Satu Mare sau Bacău. 

 În ceea ce privește produsele ce vor fi favorizate de această definiție a lanțului scurt de aprovizionare,ponderea răspunsurilor care susțin că vor fi favorizate produsele locale este ceva mai mică, de doar 74 %. Aproximativ 11 % dintre respondenți au sesizat nuanțele și ambiguitatea formulării definiției și au concluzionat că pot fi favorizate deopotrivă produse românești, bulgărești sau ungurești. Cel puțin în această privință ne așteptăm ca Ministerul Agriculturii  să elaboreze norme metodologice prin care formularea ambiguă a definiției lanțului scurt de aprovizionare să fie clarificată. Au avut loc deja câteva runde de consultări cu patronatele din industrie, ceea ce demonstreză că șii în acest caz există loc de interpretări.

Eliminarea taxelor de raft prin interdicția impusă retailerilor de a impune, solicita, presta sau factura diverse servicii instore este considerată fvorabilă pentru afacerea lor de către 67% din manageri, alți 11 % considerând că impactul va fi ușor favorabil. O mare parte dintre ei și-au imaginat, probabil, că acastă interdicție nu va implica schimbarea raporturilor de business cu reailerii, în sensul că vor funcționa contractele deja existente, asupra cărora nu vor mai interveni costurile generate de facturile pe care retailerii le trimiteau pentru servicii instore de poziționare, mercantizare, promovare la raft sau în pliante. Realitatea a dovedit că din prima zi de aplicare a Legii 321 în forma nouă, retailerii au solicitat modificarea contractelor și negocierea prețurilor de achiziție la valoare minimă netă cu care furnizorul rămânea după achitarea serviciilor. Asta înseamnă practic că furnizorul nu va încasa nimic în plus pentru produsul său față de ceea ce încasa până acum, deci nu prea există efect favorabil asupra furnizorilor. Mai mult, asta înseamnă că, deși nu încaseayă nimic în plus, furnizorul nu mai beneficiază de garanții contractuale privind serviciile de poziționare, mercantizare și promovare. 

 Plata în maxim 7 zile de la livrare pare să fie în avantajul a 41 % din managerii furnizorilor de alimente, în timp ce alți 33 % consideră că această prevedere va avea doar într-o anumită măsură un efect favorabil. Puțini au fost managerii care au sesizat că limitarea termenului de plată va conduce la o limitare a volumului de produse per comandă și implicit la livrări mai dese, astfel încât marile rețele de retail să nu blocheze sume importante în mărfuri care se vând peste limita celor 7 zile. Ori creșterea numărului de livrări corelată volume mai mici per livrare înseamnă costuri suplimentare pentru fiecare produs, la aceeași cantitate de produse vândute. Asta înseamnă că beneficiile obținute printr-un cash flow cu o rotație mai rapidă sunt practic anulate prin costurile mai ridicate ce au generat acest rulaj rapid.