Activitatea economică În ţările UE a scăzut în intensitate în al doilea semestru al anului trecut, creșterea comerțului mondial a încetinit, incertitudinile au subminat încrederea, iar producția din unele state membre a fost afectată de factori interni temporari, precum perturbările legate de producția automobilelor, tensiunile sociale și incertitudinile legale de politica bugetară. Drept rezultat, creșterea produsului intern brut (PIB) atât în zona euro, cât și în UE a scăzut de la 2,4 % în 2017 la 1,9 % în 2018.

Dinamica economică de la începutul acestui an a fost modestă. Creșterea economică continuă, dar este şi mai moderată. În prezent, se preconizează că PIB-ul din zona euro va crește cu 1,1 % în 2019 și cu 1,4 % în 2020, în scădere faţă de prognozele iniţiale, de 1,6% pentru anul 2019 şi a,9% pentru 2020. Și previziunile de creștere a PIB-ului în UE au fost revizuite în jos, la 1,3 % în 2019 și 1,5 % în 2020.

Dar aceste previziuni pozitive pot fi uşor răsturnate de orice pertubare a schimburilor comerciale globale, iar relaţia SUA – China precum şi relaţiile comerciale SUA – UE sunt încă sub semnul incertitudinii. În rândul statelor membre mai mari, revizuirile în scădere ale creșterii în 2019 au fost considerabile pentru Germania, Italia și Țările de Jos. Numeroase state membre din estul Europei beneficiază în continuare de o cerere internă solidă, susținută de majorări salariale și de fonduri UE.

În plus, trebuie luat în calcul faptul că premierul britanic Boris Johnson are susţinerea politică necesară pentru un Brexit fără acord comercial cu UE cel mai târziu în luna octombrie. Or, toate aceste previziuni privind PIB-ul iau în calcul un Brexit tehnic ce nu ar modifica în nici un fel relaţiile comerciale dintre Marea Britanie şi ţările europene, deşi devine tot mai cert că acest lucru nu va fi posibil.

Inflația prețurilor de consum din zona euro a scăzut la sfârșitul anului 2018 din cauza unei scăderi bruște a prețurilor la energie și a unei inflații mai scăzute a prețurilor la alimente. Inflația de bază, care exclude prețurile la energie și la alimente, a fost scăzută pe tot parcursul anului, în pofida unei creșteri mai rapide a salariilor. În 2018, inflația globală (IAPC) a fost în medie de 1,7 %, în creștere de la 1,5 % în 2017. Având în vedere că estimările privind prețul petrolului pentru acest an și anul viitor sunt mai scăzute, se preconizează că inflația din UE va fi, în medie, de 1,8 % în acest an și va crește până la 1,9 % în 2020.

În aceste condiţii, este greu de crezut că reducerea turaţiei economiilor UE nu va afecta şi economia României. Nivelul de 5,5% creştere economică în termeni reali, pe care se bazează angajamentele asumate de stat în materie de politici salariale şi sociale apare ca improbabil a fi realizat, dacă nu chiar imposibil.

Motiv pentru care aşteptările populaţiei, ale consumatorilor români, ar trebui ajustate în consecinţă. Conştientizarea faptului că nu suntem singuri în UE iar evoluţia economică de pe continent se răsfrânge şi asupra noastră se impune cu necesitate. În cazul unei recesiuni în zona euro, exporturile de produse finite ale României se vor diminiu considerabil, în timp ce exporturile de materii prime destinate prelucrării şi întoarcerii sub formă de produse finite sub formă de importuri ar putea creşte(evoluţie confirmată de evoluţia importurilor şi exporturilor grupate pe aceste categorii în perioada 2009 – 2011). Nivelul producţiei industriale ar putea înregistra un recul, ceea ce ar determina băncile centrale din estul Europei să modifice dobânzile de referinţă şi să diminueze creditarea economiei. Companiile multinaţionale prezente în România vor încetini sau chiar vor stopa ritmul de dezvoltare, limitând drastic toate bugetele de cheltuieli ce nu asigură venituri pe termen scurt, în timp ce capitalul acestora ar putea fi ditrecţionat către companuia mamă, pentru a face faţă presiunilor inflaţioniste din zona euro. O astfel de măsură ar reprezenta pârghia suficientă pentru declanşarea unui puseu inflaţionist pe piaţa locală, puseu ce va scoate deficitul bugetar din ţinta de 4% prognozat pentru acest an.

Principalii factori ce au determinat creşterea inflaţiei în prima jumătatea a anului în România au fost identificaţi de BNR ca fiind preţurile produselor agroalimentare, în special preţurile legumelor, perturbaţiile asupra preţului cărnii de porc, având ca sursă atât cererea în creştere pe piaţalşe internaţionale, ce a condus la escaladare a preţurilor, cât şi criza de pe piaţa locală determinată de Pesta Porcină Africană, prin care s-a redus substanţial oferta fermierilor către procesatori. Pe ultimul loc în rândul cauzelor ce au determinat creşterea inflaţiei se situează creşterile salariale din sectorul bugetar, despre al căror impact BNR consideră că va fi resimţit liniar pe parcursul următoarelor luni.

Scenariul unei potenţiale recesiuni continuă cu posibile disponibilizări în rândul companiilor mari, cu falimente în lanţ în cazul companiilor mici şi mijlocii. De aceea, semnalul momentului dat de evoluţiile globale şi europene este PRUDENŢA!