Paul Anghel : „Nu poţi pune pe ambalaj «Numărul 1 în România» dacă măsurătorile se fac doar în marile lanţuri de retail”

Pentru un regulament din 2011 (Regulamentul ­Uniunii Europene nr.1169/2011 privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare), consideraţi că retailerii şi producătorii au avut timpul necesar să-şi adapteze produsele şi mesajele la noile reglementări?

Nu numai că au avut timp, dar ei de-a lungul celor 5 ani au avut discuţii şi mese rotunde organizate cu noi, discuţii în care i-am informat, i-am consiliat cu privire la toate aspectele regulamentului, deci în momentul ăsta să spui că nu cunoşti anumite prevederi ale regulamentului sau că nu poţi să le aplici mi se pare un pic neprofesionist. În condiţiile în care au avut loc grupuri de lucru cu toţi membrii Romalimenta, toţi cei prezenţi au primit consi­liere din partea noastră, au fost inclusiv nişte discuţii şi şedinţe publice organizate de Romalimenta, Pro Agro sau de către APRIL. E un pic ciudat dacă vine cineva în 2016 şi spune că n-a ştiut de o hotărâre din 2011. Or, noi am întâlnit astfel de cazuri. Pornind de la principiul că nimeni nu se poate apăra pretinzând că nu cunoaşte legislația, mâine dacă intră în vigoare o lege, nu poţi să pre­tinzi că n-ai ştiut de existenţa ei.  Cu atât mai mult cu cât noi avem o relaţie deschisă  faţă de toată industria românească de profil, toţi marii producă­tori vin la noi pentru fel de fel de clarificări în ceea ce priveşte partea de publicitate, de etichetare…

Au fost sancţionate mesajele postate de anumite companii, mesaje despre care ANPC a spus că nu pot fi dovedite cu documente sau nu sunt de actualitate…

Reprezentanţii companiilor producătoare şi-au recunoscut, ca să zic aşa, greșelile, nu ştiu dacă le-au făcut cu bună ştiinţă sau involuntar. Ceea ce pe mine mă face să cred, pe de o parte, că au conştientizat și folosit anumite informaţii care nu puteau fi probate, sau, pe de alta parte, mesajul a ajuns către populaţie şi nu mai interesează, în condiţiile în care consumatorul a asimilat deja mesajul.

Care este termenul până la care un mesaj se poate considera de actualitate?

Legea nu impune o anumită limitare în ceea ce priveşte vechimea măsurătorii din mesaj. Dar situaţia concretă, din teren, este cumva diferită. Există în raft produsul realizat de o companie, şi poartă pe el mesajul „Locul 1 în România”.  Până aici mesajul era corect, doar că pe segmentul ăla, produsul era numărul 1  în 2014 sau 2012, nu mai ştiu exact. Iar noi suntem în 2016. Putem să spunem că există un termen până la care mesajul respectiv este de actualitate, după care mesajul nu este în termen şi atunci trebuie remăsurată poziţiona­rea produsului în segmentul lui. Pentru că produsul care acum se poziţionează pe locul 1 în România, după măsurători făcute în 2015 este altul, al altui producător. Am întâlnit cazuri, în categoria salam, pe acelaşi segment exis­tau cel puţin două produse care aveau acelaşi mesaj, în sensul că la o companie, la un anumit tip de salam avea numărul 1 în perioada de la …până la…, iar în aceeaşi perioadă, pe aceeaşi categorie de salam, exista numărul 1 şi la un alt operator economic. Amândouă produsele purtau acelaşi mesaj, dar se raportau la unităţi de măsură diferite. De aceea consider că mesajele publicitare de acest gen trebuie să fie complete, netrunchiate.

Studiile şi măsurătorile făcute de companii cu re­pu­taţie internaţională în retail audit sunt consi­derate de ANPC documente justificative pentru acest tip de mesaje?

Cu siguranță sunt acceptate ca documente justificative, dar mare atenţie însă la ceea ce măsoară fiecare dintre aceste studii. Unele măsoară prefe­rinţele consumatorilor, altele măsoară vânzările, altele măsoară vânzările exclusiv în retailul modern, în marile lanţuri de retail. Nu poţi pune pe ambalaj „Numărul 1 în România” dacă măsurătorile se fac doar în marile lanţuri de retail, iar comerţul tradiţional încă mai reprezintă 40% din total. De unde ştim noi că în comerţul tradiţional, prezent mai ales în mediul rural, situaţia nu se schimbă şi acel produs este mai slab vândut acolo, iar alt produs din aceeaşi categorie se vinde mai bine? Cel care a efectuat o astfel de măsurătoare poate preciza pe ambalaj: „Numărul 1 în retailul modern în perioada…”. Pe de altă parte, să nu uităm că studiile de piaţă înseamnă bani. Or, acolo unde intervin banii, cine plăteşte comandă muzica. Înţelegeţi dumneavoastră ce vreau să spun… Dar repet, dacă există studiu clar, concret, cu măsurători complete pe toată aria de retail, atunci nu e nimeni ridicol să nu permită afişarea mesajului „Numărul 1 în România”.

Înţeleg că dumneavoastră susţineţi că mesajul publicitar de pe ambalaj trebuie să precizeze clar şi în ce categorii de retail au fost efectuate măsurătorile…

Pentru a asigura o informare completă, corectă şi licită, aşa cum solicită Ordonanţa 21, informaţia publi­citară de pe ambalaj trebuie să fie completată cu spaţiul în care s-a făcut măsurarea. Ca să fie numărul 1 în România, poate să fie, dar trebuie să şi probeze statistic treaba asta. Din câte ştim noi, de la Institutul Naţional de Statistică, nici ei nu fac astfel de măsurători, pen­tru că nu dispun de o infrastructură atât de mare ca să poată măsura în toate locaţiile.

Până unde merge responsabilitatea retailerului şi de unde începe responsabilitatea producătorului în ceea ce priveşte mesajul de pe ambalaj?

Aici există cu adevărat o problemă: regulamentul european la care am făcut referire anterior impune operatorilor care distribuie şi comercializează produsele respective să se asigure de corectitudinea informaţiilor ce vor fi vizibile pentru consumator. Comerciantul trebuie să se asigure că atât informaţiile de pe etichetă, cele obligatorii, cât şi mesajele publicitare de pe ambalaj sunt corecte şi justi­ficate prin documente. Cu alte cuvinte, responsabilul de calitate şi conformitate al retailerului trebuie să verifice veridi­citatea tuturor informaţiilor de pe ambalaje. Acolo unde există neclarităţi, ANPC  oferă gratuit asistenţă retaileri­lor. Avem o colaborare foarte bună cu AMRC în acest sens. Dacă anumite mesaje sau elemente de pe etichetă contravin legislaţiei, noi semnalăm acest lucru, iar retailerul va lua o decizie în cunoştină de cauză.

Ce se întâmplă în cazul retailerilor mici, cei care nu au un angajat responsabil cu calitatea şi conformitatea pentru sute de SKU-uri?

Prima sancţiune pe care o poţi da conform le­gislaţiei unui operator economic este avertismentul. ANPC nu îşi propune să sancţioneze companiile, îşi propune să protejeze consumatorii. De aceea, în cazul comercianţilor mici, avertismentul este o măsură suficientă pentru conformare. În felul acesta el află ce nu este în regulă şi i se oferă un interval de timp pentru conformare. Asta înseamnă că are timp să discute cu furnizorul cu privire la mesajele afişate pe produse şi să decidă dacă le păstrează în raft în acea formă sau solicită furnizorului să ridice produsele respective şi să aducă altele în loc, sau să ofere documente justificative pentru înscrisuri.