Pesta Porcină Africană (PPA) se extinde cu repeziciune, pornind din două puncte diametral opuse de pe harta României: nord-vest, zonă în care ultimele informaţii furnizate de ANSVSA arată că epidemia este ţinută sub control şi, la polul opus, în sud-est, regiune în care autorităţile au pierdut total controlul asupra expansiunii epidemiei. În ultimele zile, noi focare au fost confirmate în Ilfov, la Ştefăneşti, dar şi în localitatea Borcea, judeţul Călăraşi. Numărul focarelor de PPA era la jumătatea lunii august de peste 650, iar medicii veterinari spun că autorităţile au pierdut total controlul asupra circulaţiei animalelor în aceste zone.

Ce se întâmplă însă dincolo de disperarea şi neputinţa fermierilor de a face faţă expansiunii virusului fără un sprijin calificat şi concret din partea autorităţillor? Aşa cum am arătat în articolul „Cine câştigă şi cine pierde din pesta porcină, dacă preţul cărnii e neschimbat”, publicat la începutul lunii august, preţul de achiziţie pentru procesatori este încă la acelaşi nivel cu lunile anterioare, ca urmare a supraproducţiei de carne înregistrată pe alte pieţe europene şi a scăderii consumului de carne de porc per capita în Europa Occidentală. În schimb, pe plan local asistăm la schimbări structurale pe piaţa cărnii de porc, schimbări ce vor conduce la polarizarea fermierilor şi procesatorilor. Dacă la începutul evoluţiei PPA anumite voci au susţinut că nu a existat voinţă politică şi administrativă pentru stoparea la timp a expansiunii virusului, acum tot mai multe evenimente ce erau enunţate cu două luni în urmă vin să confirme posibilitatea existenţei unor interese de altă natură susţinute, prin ignoranţă, de extinderea epidemiei.

Toate evenimentele petrecute în ultimele 45 de zile indică o polarizare pe piaţa locală a cărnii de porc, polarizare ce nu ar fi fost posibilă pe o piaţă atât de fragmentată şi cu o pondere imensă de producţie pentru autoconsum. Polarizarea se face în jurul a doi centri de putere: pe de o parte, companiile din grupul chinezo – american Smithfield, liderul pieţei pentru carnea de porc, cu afaceri de 2,5 miliarde lei în 2017 şi cu o cotă de aproximativ 21% din total piaţă, iar pe de altă parte, un grup de companii europene ce s-au raliat în ultima lună la o iniţiativă locală – Cooperativa Ţara Mea – şi care, printr-un sistem cooperatist integrat, ar putea intra în competiţie directă cu Smithfield. Pe lângă cele două centre de putere ce îşi vor disputa supremaţia pe piaţa cărnii de porc, categoria crescătorilor de animale din gospodăriile ţărăneşti, care deţin o cotă importantă din consumul local şi din comerţul cu produse tradiţionale (aproximativ 77%), dar şi grupul fermierilor independenţi ce vor reprezenta şi ei aproape 30% din piaţă, nu vor avea putere de influenţă sau de negociere asupra preţurilor.

Dar să urmărim firul evenimentelor pentru fiecare categorie implicată în lanţul alimentar şi să observăm împreună schimbările esenţiale pe care Pesta Porcină Africană le va aduce pe piaţa cărnii de porc în următorul an.

Gospodăriile ţărăneşti, principale surse de expansiune a focarelor (peste 600 de focare din total), sunt şi principala sursă de autoconsum şi deţin, prin cele peste 1,4 milioane de capete de suine, aproximativ 22% din consumul de carne neprocesată şi aproximativ 8% cotă de piaţă din carnea de porc procesată. În cea mai neagră variantă a scenariului, prin expansiunea PPA la nivel naţional, această categorie de consumatori ar fi îndreptată, începând cu luna noiembrie, către consumul de carne de porc din retail şi poate reprezenta principalul factor de presiune asupra preţului la raft pentru această categorie de produse! Asta în condiţiile în care în luna decembrie, prin specificul de consum, preţul cărnii de porc înregistra în fiecare an creşteri de 3-5% la raft. Extinderea PPA şi sacrificarea porcilor din gospodării va ridica pentru anul 2019 o problemă de aprovizionare cu puiet pentru creştere şi îngrăşare.

Fermierii crescători de suine sunt din acest moment expuşi riscurilor în toată ţara, deoarece expansiunea PPA în gospodăriile ţărăneşti face ca orice angajat al unei ferme să poată deveni „transportatorul” virusului către o ferma zootehnică. Cum la nivel naţional nu s-a emis un ordin pentru închiderea temporară a târgurilor şi oboarelor de animale vii, posibilitatea de extindere la nivel naţional este foarte mare. De fapt, la jumătatea lunii iunie, au existat voci care afirmau că în termen de 6 luni (n.r. – adică până la jumătatea lunii noiembrie, lună foarte importantă pentru comerţul cu carne de porc!!!), harta României va fi acoperită de pete roşii ce semnifică existenţa virusului PPA. La jumătatea lunii august, toată zona de sud-est a României era marcată cu roşu pe hărţile ANSVSA, plus judeţele din nord-vest. Potrivit ANSVSA, numărul focarelor de pestă porcină africană a ajuns la 677. Acestea se află în 132 de localităţi din opt judeţe: Satu-Mare, Bihor, Sălaj, Tulcea, Brăila, Constanţa, Ialomiţa şi Galaţi. Alte 16 judeţe sunt considerate zonă de risc, ceea ce în total reprezintă peste jumătate din suprafaţa României. Fermierii au înţeles deja acest lucru şi încearcă acum disperaţi să-şi vândă porcii pentru a evita colapsul, dar abatoarele nu vor să-şi asume riscuri suplimentare şi refuză preluarea animalelor, chiar şi în cazurile în care acestea au ajuns la greutatea optimă pentru sacrificare. Fermierii care reuşesc, totuşi, la preţuri mult subevaluate, să-şi vândă porcii sănătoşi, nu se grăbesc să repopuleze fermele, aşteptând să treacă „furia” virusului.

Pentru fermele atinse de PPA, perspectivele nu sunt deloc favorabile. Pe de o parte, decontaminarea fermelor implică o serie de costuri pe care o parte a fermierilor nu şi le pot permite şi aşteaptă despăgubirile promise de statul român. Despăguri care, la rândul lor, vor trebui accesate prin ajutoare de stat, deoarece comisarul european pentru agricultură, Phil Hogan, a infirmat posibilitatea ca România să primească fonduri suplimentare de la UE pentru a fi utilizate ca despăgubiri în cazul PPA. Asta înseamnă că fermierii vor aştepta finanţări venite de la Ministerul Agriculturii, iar şansele de repopulare a fermelor înainte de sfârşitul acestui an sunt minime. Mai mult, Phil Hogan a atras atenţia asupra „pericolului legat de stimularea economică a creşterii de porcine în zone în care riscurile de Pestă Porcină Africană devin endemice”, sugerând astfel că autorităţile române ar trebui să renunţe la despăgubirile promise fermierilor.

Procesatorii de carne de porc se aprovizionează în prezent cu materie primă de pe pieţele externe, aşa cum, în mare parte, procedau şi înainte de expansiunea virusului. Cauza o constituie diferenţele de preţuri între carcasele de pe pieţele europene şi cele de pe piaţa locală, în majoritatea cazurilor cu o medie de peste 12% mai scumpe decât cele importate. După expansiunea virusului PPA, procedurile de aprovizionare de pe piaţa internă au devenit şi mai complicate în zonele cu risc, fiind impuse de către ANSVSA restricţii atât în ceea ce priveşte aprovizionarea cu materie primă, cât şi în ceea ce priveşte distribuţia produselor rezultate exclusiv în aria de risc epidemiologic, ceea ce presupune costuri suplimentare cu logistica, distribuţia şi forţa de vânzări a procesatorilor. Din acest motiv, cei mai importanţi procesatori de pe piaţa locală apelează în această perioadă exclusiv la materie primă din import, ceea ce face şi mai dificilă sarcina fermierilor de a depăşi această criză.

Ce poli de putere postepidemie se prefigurează

Grupul de firme chinezo-american Smithfield, lider al pieţei locale de producţie carne de porc în fermele proprii şi prin contracte de parteneriat cu fermieri regionali, a fost în ultimii ani ţinta mai multor acuzaţii cu privire la modul în care este stabilit preţul cărnii pe piaţa locală. Fermierii independenţi au suspectat companiile din grupul Smithfield că joacă rolul de formator de piaţă, urcând şi coborând preţul carcaselor nu în funcţie de cerere şi ofertă, ci în raport cu interesele financiare proprii. Concret, unii dintre fermieri acuzau Smithfield că vinde partenerilor comerciali puietul pentru creştere, furajele şi medicaţia la preţuri maximale, în timp ce preluarea porcilor crescuţi şi îngrăşaţi se face în perioade în care preţurile sunt cele mai mici. Când preţul carcaselor era în creştere, Smithfield nu făcea achiziţii, realizând sacrificări din fermele proprii, asemeni unui formator de piaţă de pe bursele de mărfuri.

Strategia de expansiune agresivă în procesare, aplicată de Smithfield pe plan european în a doua parte a anului 2017 şi concretizată pe piaţa românească prin preluarea a doi importanţi procesatori – Elit Cugir şi Vericom 2001 – a amplificat şi mai mult reacţiile şi regruparea unor operatori din industria de producţie şi procesare a cărnii de porc, atât în estul Europei cât şi în România.

În plină criză determinată de expansiunea PPA, în luna iulie, Cooperativa Ţara Mea anunţă un parteneriat cu Hunland, companie ungaro-olandeză, parteneriat prin care întreaga capacitate de producție a diviziei Hunland pe România intră sub umbrela Cooperativei Țara Mea. Conform parteneriatului, Hunland România devine membru cu drepturi depline în cooperativă, va furniza material genetic în fermele cooperativei şi va administra întregul proces de creștere și îngrășare. Hunland a intrat în Cooperativa Ţara Mea într-o perioadă în care cererea se prefigurează a fi nesperat de mare!

Întâmplător sau nu, câteva zile mai târziu, grupul de firme danez Premium Pork, principalul competitor pentru Smithfield în creşterea de suine pe piaţa locală, cu ferme şi unităţi de producţie nutreţuri amplasate în judeţele Constanţa, Vrancea şi Sibiu, a depus cererea de adeziune la Cooperativa Țara Mea pentru o parte a unităților de producţie. Alături de celelalte ferme din cadrul Cooperativei şi beneficiind de know how din partea Hunland, Cooperativa Ţara Mea ar putea depăşi pragul de un milion de capete de suine livrate pentru piaţa locală în următorii doi ani, devenind astfel un pretendent real la statutul de lider pe piaţa cărnii de porc, deţinut de Smithfield. Condiţia ca aceste obiective să fie atinse ţine însă de modul în care aceste entităţi distincte vor reuşi să identifice şi să respecte interesele comune în cadrul organizaţiei cooperatiste.