Pe porțile Distileriilor Alexandrion din Pleașa au intrat primele transporturi din recolta locală de mere

Cum se schimbă paradigma într-o zonă petrolieră? Am mers de câteva ori la Pleaşa în urmă cu 25 de ani, pentru a sărbători cu foști colegi de şcoală şi prieteni Ziua Petrolistului, pe 8 septembrie. De fiecare dată când mergeam acolo, mirosul puţin afumat şi gustul uleios al aerului respirat îmi aminteau că sunt în centrul gravitaţional al industriei petrochimice.

De fapt, satul Pleaşa, parte a comunei Bucov de lângă Ploieşti, este amplasat la interferenţa dintre conductele magistrale ce alimentează cu petrol rafinăriile din Ploieşti şi Drumul Vinului, ruta ce leagă cele mai renumite podgorii prahovene de la Ceptura, Urlaţi şi Valea Călugărească de cramele cu ştaif de la Seciu, Azuga sau Predeal.

Anul acesta am mers acolo pe 9 septembrie, după Ziua Petrolistului. Satul nu mai este de mult un pol al petrochimiei româneşti, deşi în localitate sunt înregistrate 112 companii, cam una la fiecare 35 de locuitori. Dintre acestea, ceva mai mult de jumătate sunt active.

Fondatorul grupului de firme Alexandrion - Nawaf Salameh - a reuşit prin investiţia realizată în Distileriile de la Pleaşa să schimbe nu doar preocupările şi soarta oamenilor, dar a modificat în totalitate specificul din „Dealul-Frumos”, aşa cum era atestată documentar aşezarea în anul 1900, cu 100 de ani înainte ca omul de afaceri să pună prima cărămidă la construcţia Distileriilor şi a unei crame de dimensiuni impresionante. Totul a început în urmă cu aproape 25 de ani, când Nawaf Salameh a achiziționat primele 3 hectare de teren pentru a pune fundația viitoarei fabrici de îmbuteliere. Astăzi, deja Alexandrion Group deține 200 de ha de teren în zonă și întegrează un complex industrial foarte modern și competitiv.

Drumurile care în urmă cu 25 de ani erau pline cu cisterne petroliere, acum sunt străbătute de camioane pline cu fructe sau cu sticle îmbuteliate. Mirosul ușor afumat şi gustul uleios al aerului s-au schimbat, acum se simte mai degrabă un uşor iz de fructe în fermentaţie, dar asta doar când te afli foarte aproape de cramă. Surprinzător, în interiorul halei în care sunt depozitate fructele zdrobite în containere de inox, izul înţepat de fructe fermentate nu se simte deloc, semn că sistemele de ventilaţie şi evacuare funcţionează impecabil.
Dar nu pentru sistemele de ventilaţie am mers la Distileriile Alexandrion. Pe 9 septembrie, primele mere din noua recoltă intrau pe poartă pentru a demara procesul de producţie a băuturilor distilate din producţia locală de fructe. Primul transport dintr-un şir despre care gazdele spun că îl doresc tot mai lung, în funcţie de calitatea fructelor, de înţelegerile cu fermierii, dar şi de capacitatea de absorbţie a pieţei pentru produsele ce ies pe poarta Distileriilor.

Bucuria fermierului dispare brusc de pe faţă în momentul în care de containerele pline se apropie două doamne în halate albe. „Sunt printre cele mai stricte persoane din organizaţie, doamnele lucrează în laborator, vor face o selecţie de produse ce vor fi testate, înainte de a începe procesarea merelor”, ne spune gazda noastră. Într-adevăr, cele două au selectat diverse soiuri de mere, din mai multe containere, şi ne-au invitat să vedem testarea de laborator. „Vă temeţi de testare?”, îl întreb atunci pe fermier. „Nu, merele sunt curate, am folosit doar tratamentele standard pentru culturi, dar am emoţii în ceea ce priveşte cantitatea de zaharuri, este un prag minim ce trebuie atins pentru a fi bune de fermentat”, îmi spune Alin Constantin Ştefan.

În 10 minute, Larisa Leontică, inginer chimist în cadrul laboratorului, a încheiat testarea privind nivelul de zaharuri, recolta îndeplinea condiţiile de procesare, iar zâmbetul a revenit pe faţa fermierului. Tranzacţia era confirmată la recepție, iar de aici merele au intrat sub supravegherea lui Georgel Big, inginer tehnolog şi Ma­nager Distilerie-Cramă.

Merele intră într-un proces de spălare – sortare, apoi de tocare până la stadiul de pastă şi sunt transferate în cazane de fermentaţie de 20-25 de tone, pe soiuri și sortimente diferite. Distileriile puse în funcțiune de Alexandrion Group beneficiază de cele mai moderne tehnologii din Europa: instalații de distilare multifuncţionale, unice în România, pentru vin, fructe şi cereale, dar și de o secție de îmbuteliere întinsă pe 10.000 mp. „Merele vor sta la fermentat aproximativ 14 zile, după care intră în cazanele de distilare, nu se foloseşte niciun fel de adaos, produsul rezultat din distilare este exclusiv rezultatul procesării fructelor”, ne spune Georgel Big, arătând spre imensele cazane de fermentare.

Cazanele pentru distilare, alambicuri ce pot provoca invidia oricărui producător de băuturi distilate din lume, sunt întreţinute periodic şi pregătite pentru momentul în care „vor intra în acţiune”, aşa cum spun gazdele noas­tre, înainte să ne invite în cramă, la aproximativ 5 metri sub nivelul solului.

Managerul Distileriei spune că aceasta este cea mai mare cramă de produse distilate din România, cu o capacitate de aproximativ 3.000 de butoaie de 500, 400 și 200 de litri. Butoaiele, depozitate piramidal, stochează distilatul pentru maturare, iar după maturare acesta ajunge în secţia de îmbuteliere. În mijlocul cramei, după modelul distileriilor scoțiene, tronează câteva ­lungi șiruri de butoaie de 200 de litri stivuite perfect, în care, de aproximativ 3 ani, se desfășoară un proces de maturare neforțată a distilatului de malț, materia primă a viitorului single malț românesc. Cu alte cuvinte, investiția de la Pleașa este cea care stă la baza afacerii Alexandrion Group, afacere de familie care continuă în termeni de globalizare.

În cramă este și locul unde se pot face degustări cu produsele Distileriilor Alexandrion. Pe o masă din lemn sunt expuse câteva produse din producţia distileriei. Printre brandurile de notorietate produse de Distileriile Alexandrion se află vinarsul Brâncoveanu XO şi VSOP, Alexandrion 5* şi 7*, Vodka Alexander şi Vodka Kreskova, afinata, caisata și vişinata SABER Elyzia. Compania este şi importatorul celui mai cunoscut și vândut Single Malt la nivel global și în România – Glenfiddich.

Între butoaiele din cramă se află şi cele care conţin primul whiskey single malţ fabricat în România, după o maturare de trei ani în butoaie de stejar. Deocamdată, brandul sub care va fi comercializat whiskey-ul este menţinut secret.

La plecare, mi am amintit cum Nawaf Salameh a achiziţionat distileria din Creta, în care se produceau Alexandrion şi Kreskova. Nu fabrica l-a impresionat, ci faptul că cei doi proprietari erau salutaţi de toţi cei întâlniţi pe stradă, în localitate.

Nawaf Salameh este o persoană cunoscută în Pleaşa, iar în calitate de om de afaceri a avut timpul necesar să-i cunoască îndeaproape pe oamenii locului. Peste timp, ceea ce a construit la Pleaşa a devenit un simbol al ­businessului bine făcut, iar dacă întrebi localnicii cum poţi ajunge la porţile Distileriilor Alexandrion, nu cred să fie cineva care să nu ştie. Cu atât mai mult cu cât, prin acele porţi, ies anual 23 de milioane de sticle îmbuteliate cu produsele realizate aici.