Procesul de producție al ambalajului din plastic emite o cantitate mai mică de CO2 și consumă, în același timp, o cantitate limitată de energie, pron comparație cu un recipient de același calibru din sticlă sau aluminiu. Aceasta este concluzia unui studiu comandat de Alpla, producător de ambalaje de plastic. Conform studiului, problema pare să fie, de fapt, recuperarea și reciclarea ambalajelor pentru ca acestea să nu mai ajungă la groapa de gunoi sau în ape.

Alpla, lider în dezvoltarea și producția de soluții de ambalare din plastic, a comandat la începutul anului studiul LCA (Life Cycle Assessment) care analizează efectele ciclului de viață complet al ambalajului de la procesul de producție, transport, umplere, distribuție până la reciclare și recuperare energetică. Cu scopul de a continua politica de sustenabilitate și datorită expertizei vaste pe care o deține în acest domeniu de peste 60 de ani, Alpla a lansat primul studiu LCA de anvergură pe piața din România. Life Cycle Assessment pune accentul pe importanța reciclării plasticului și evidențiază impactul redus pe care acesta îl are asupra amprentei de carbon.

În urma analizei realizate de Roland Fehringer, sticlele PET reutilizabile pentru apă au performanțe remarcabile, înregistrând cele mai mici cifre în ceea ce privește poluarea (0.023 mg particule/pet), emisia de CO2 (137 g/pet) și consumul de apă (0,76 litri/pet). În comparație cu PET-ul, cifrele și procentele ambalajului din sticlă sunt considerabil mai mari astfel că, emisia de CO2 pentru sticlă este de 505 g/ambalaj, poluarea aerului este de 0.174 mg/ambalaj, iar consumul de apă 2.95 litri/ambalaj.
Chiar dacă înregistrează procente diferite, același lucru se întâmplă și în cazul ambalajelor alimentare, a sticlelor de limonadă și a recipientelor de lapte realizate din plastic reciclat.

Pentru ambalajele din aluminiu sau sticlă procesul de fabricare și reciclare este mare consumator de energie. Mai mult decât atât, producătorii de PET-uri livrează preforme către îmbuteliatori, economisind astfel mai mult spațiu și reducând greutatea autoturismelor care vor consuma mai puțin combustibil și își vor diminua amprenta de carbon din atmosferă.

Comparația dintre recipientele din sticlă și PET-uri de unică folosință arată un avantaj pentru cele din urmă, în special comparând rezultatul pentru amprenta de carbon. Contrar așteptărilor, ambalajele de sticlă de unică folosință au întotdeauna cele mai mari efecte negative asupra mediului, procesul de reciclare a PET-ului implicând cele mai puține resurse fiind și cel mai puțin poluant.

Studiul LCA a fost realizat de către compania de consultanţă independentă, C-7 Consult, urmând standardul ISO 14044 pentru unitățile de ambalare PET și materiale de ambalare alternative luând în calcul anumite băuturi, alimente și detergenți lichizi consumate și distribuite prin sectorul alimentar cu amănuntul. Life Cycle Assessment cuprinde o analiză amplă asupra celor cinci faze ale ciclului de viață al producției ambalajelor exceptând fabricarea conținutului din interiorul acestuia, pierderile suferite în timpul transportului și depozitării, consumul de energie sau apă, emisiile de CO2 și transportul către consumator.

Studiul a fost realizat în 13 țări, compania Alpla dorind să evidențieze impactul fiecărui tip de ambalaj asupra mediului.