Sistemul Garanție - Returnare are încă o serie de necunoscute. Printre cele mai arzătoare probleme sunt costurile, controlul asupra administratorului, reacția consumatorilor sau corectitudinea administrării resurselor. Aceste necunoscute sunt grupate în 12 puncte critice pentru funcționarea eficientă a sistemului.

1. Monopolul SGR – sistemul a fost proiectat să funcționeze ca monopol pentru o monitorizare strictă a intrărilor de ambalaje și a ieșirilor de materie primă. Conform ultimelor declarații ale ministrului mediului,Tanczos Barna, SGR va rămâne să funcțiuoneze ca monopol și în proiectul de HG pe care Ministerul Mediului se apropie să îl finalizeze, fiind necesare doar câteva clarificări juridice cu privire la funcționarea lui.

2. Obiectivele de performanță – sunt stabilite pornind de la performanțele altor țări europene care au implementat un astfel de sistem. Problemele ce pot apare sunt legate de repartizarea demografică a României, numărul mare de localități din mediul rural în raport cu alte țări europene ce au implementat sistemul sau de absența unei infrastructuri rutiere care să faciliteze funcționarea optimă, cu costuri reduse, a SGR.

3. Absența legislației secundare – companiile ce vor fi implicate în SGR, în mod special retailerii mari și mici, consideră că legislația secundară ce va însoți hotărârea de guvern pentru implementarea SGR trebuie pusă în dezbatere publică și adoptată simultan cu HG-ul, pentru evitarea unor abuzuri din partea administratorului sistemului. Retailerii consideră că și normele privind numirea administratorului pentru SGR ar trebui elaborate înainte de publicarea HG în monitorul oficial. Astfel ar putea fi stabilite condițiile clare de numire a administratorului, dar și cele de operare a sistemului.

4. Managementul și administrarea SGR – deoarece legislația europeană pune în sarcina furnizorilor responsabilitatea deșeurilor din ambalaje, conform responsabilității extinse a producătorilor, costurile de recuperare și reciclare a deșeurilor de ambalaje revin acestora. Retailerii susțin însă că SGR le impune realizarea unor investiții în procesul de colectare și recuperare a ambalajelor, investiții pentru care nu există nici o clauză privind recuperarea acestora de la Administratorul SGR. Din acest motiv, retailerii vor ca HG-ul privind implementarea SGR să prevadă în mod expres că din managementul sistemului trebuie să facă parte și asociații care să le reprezinte interesele. Cu atât mai mult cu cât, la începutul acestui an au început să circule zvonuri privind lobby-ul făcut de o serie de grupuri cu interese financiare privind achizițiile de terenuri și respectiv flota de transport necesare funcționării acestui sistem. Nefiind vorba despre o instutuție publică, în absența altor reglementări achizițiile realizate de viitorul administrator al sistemului, precum și vânzarea ambalajelor către reciclatori, ar trebui reglementate.

5. Perioada de administrare - un alt motiv de dispute este termenul de 10 ani pentru care este numit administratorul SGR, acest termen fiind considerat foarte mare atât de către furnizorii ce nu vor să se implice direct în administrarea SGR, cât și de către retaileri. Pe de altă parte, asociațiile producătorilor constituite pentru implicarea în administrarea SGR consideră că strategia de implementare a sistemului trebuie să țintească obiective pe termen lung, iar numirea unui administrator de sistem pe o durată de 10 ani permite atingerea acestor obiective.

6. Existența unui cod de bare pentru ambalaj – un cod de bare special destinat ambalajelor reciclabile ce fac obiectul funcționării SGR implică un efort major din partea retailerilor. Aceștia vor fi nevoiți să țină trei gestiuni separate pentru un SKU care în prezent este inclus într-o singură gestiune. Pe de o parte este vorba despre gestiunea produsului din ambalaj, la care se adauga marja de retail. Pe de altă parte, codul de bare al ambalajului implică o gestiune a intrărilor și ieșirilor ambalajelor în magazine. Nu în ultimul rând, este necesară o evidență separată a garanțiilor încasate de la consumatori și a garanțiilor returnate către aceștia. Propunerea de a nu se introduce un cod de bare specific pentru ambalaje ridică alt tip de probleme. Conform experiențelor din Croația, absența unui cod de bare a permis intrarea în sistemul de garanție returnare a unor ambalaje din afara sistemului dar colectate prin RVM-uri(echipamente automate de colectare a ambalajelor, plasate la intrarea în magazine), intrare ce a produs doar în primul an de funcționare o pagubă de aproximativ 9 milioane de euro. În Slovenia, nivelul garanției (10 eurocenți/ambalaj) a fost considerat suficient de bun pentru o serie de producători mici de ambalaje, al căror obiectiv a fost, pentru câteva luni consecutive, producția de ambalaje și încărcarea RVM-urilor cu acestea, pentru incasarea garanției.

7. Costurile pentru autorizațiile de mediu și autorizații ISU la retaileri – implementarea SGR împlică reautorizarea de mediu pentru spațiile comerciale. Însă acumularea de deșeuri din plastic în depozite implică acumulări de energie statică determinate de fricțiunile dintre ambalaje și de compoziția chimică a acestora. Implicit, sunt necesare instalații de descărcare electrostatică, echipamente speciale de stingere a incendiilor și sprinklere în spațiul de vânzare. Toate acestea, pentru actualizarea autorizațiilor ISU, în respectivele condiții de depozitare a unor deșeuri din plastic.

8. Costurile pentru dotarea cu echipamente automate de colectare – aproximativ 40% din retailerii mici care vor avea obligația să se înscrie în SGR se află în incapacitatea de a achiziționa un automat de colectare a deșeurilor din ambalaje reciclabile. Statistic, fondul de marfă din magazinele respective reprezintă ca valoare mai puțin decât costul unui RVM. Pentru cei care nu dispun de spațiul necesar unei colectări manuale a acestor ambalaje, implementarea SGR poate reprezenta sentința de închidere a spațiului comercial. Retailerii din această categorie consideră că obligația dotării cu RVM-uri trebuie transferată în totalitate producătorilor de bunuri, în baza responsabilității extinse a producătorilor pentru ambalajele puse pe piață.

9. Stabilirea locațiilor de colectare pentru retailerii de proximitate – retailerii de proximitate au solicitat Ministerului Mediului o mai mare flexibilitate cu privire la utilizarea în comun a unor spații destinate colectării ambalajelor ce intră sub incidența SGR. În proiectul anterior, utilizarea unor spații special amenajate la o distanță de maxim 150 metri de magazin era permisă doar individual, nu în comun pentru mai mulți retaileri.

10. Frecvența cu care SGR va colecta ambalajele de la retaileri – tot în ceea ce privește depozitarea ambalajelor recuperate, retailerii se așteaptă ca noul proiect să includă obligativitatea ca administratorii SGR să dispună colectarea ambalajelor cu o frecvență rezonabilă pentru fiecare tip de retailer, astfel incât să nu se ajungă în situații ca depozitarea ambalajelor să ocupe mai mult spațiu decât depozitarea mărfurilor destinate comercializării.

11. Confuziile ce vor fi generate de SGR, între ambalaje reutilizabile și ambalaje reciclabile – implementarea SGR va genera într-o primă etapă confuzii în rândul consumatorilor, care nu vor distinge foarte clar diferențele între ambalajele reutilizabile și ambalajele reciclabile incluse în acest sistem. Cu atât mai mult cu cât numărul de repere în cazul ambalajelor reutilizabile este destul de mare(peste 100 în prezent) iar ambalajele reciclabile în sistemul SGR nu vor purta un alt însemn distinctiv în afara codului de bare special aplicat.

12. Educarea consumatorilor – contribuția financiară privind educarea consumatorilor revine furnizorilor, ei trebuie să-i convingă pe consumatori că ambalajele respective trebuie returnate în folosul tuturor și pentru recuperarea garanției. Dar înainte de asta, furnizorii vor fi nevoiți să-i convingă pe consumatori că produsul nu s-a scumpit, și doar include un  preț pentru ambalaj. Deși a colectat ani la rând taxe de mediu din care ar fi trebuit să aloce sume importante pentru educație ecologică, Administrația Fondului pentru Mediu(AFM) nu este implicată în nici un fel în campaniile de educare privind funcționarea SGR.