Avem o relaţie specială cu produsele fabricate la noi în ţară. E firesc; în definitiv vorbim de un sentiment general uman, nimic particular nouă, românilor. Ataşamentul vine din sentimentul apartenenţei la comunitate – deseori ne referim la produsele fabricate aici numindu-le „ale noastre”.

Afecţiunea faţă de acestea vine de la sine, înainte chiar de a cunoaşte şi a putea evalua produsul propriu zis, iar motivaţiile profunde ale existenţei acestui sentiment sunt atât emoţionale cât şi raţionale. Este logic: produsele fabricate la noi în ţară includ munca şi priceperea alor noştri, valorifică resurse materiale şi intelectuale locale, antrenează alte organizaţii, companii, oameni, toţi parte a sistemului economic românesc.

Către cine se îndreaptă, de fapt, această preţuire? Cum recunoaştem produsele fabricate aici? Întrebările sunt importante în contextul evocat mai sus, căci atât timp cât percepem un produs ca fiind „românesc”, acesta are un avantaj competitiv, dacă este să ne referim la poziţionarea sa pe piaţă. Studiile mai recente arată că încă mai există erori de percepţie în rândul consumatorilor, atât timp cât cei mai importanţi doi identificatori sunt denumirea brandului şi cea a companiei producătoare, locul efectiv al fabricării venind abia pe locul al treilea.

Când spui Farmec sau Cris-Tim, Râureni, Comtim, Diana ori Ciucaş, Ursus, Ploo-N Gură ori Vreau din România ori Drag de România ori Dorna, e limpede pentru oricine că se vorbeşte despre branduri româneşti. Fabricate în România, de ai noştri, cu resurse de aici şi care creează o serie de oportunităţi de dezvoltare pentru alte afaceri locale. Dar, exact aceleaşi lucruri le putem spune şi despre branduri ale căror denumiri nu sună româneşte. Coca-Cola, Doncafé, Maestro, Piaţa Lidl, Klintensiv, Familia Toneli sau Penny sau Tymbark nu sună deloc neaoş, dar au identitate românească la fel de pronunţată şi îndreptăţită ca şi brandurile din prima enumerare. În ciuda numelui, produsele comercializate sub aceste branduri sunt fabricate tot la noi, de mâini de români, cu pricepere românească şi cu resurse locale sau inclusiv locale. Promovarea lor, transportul şi distribuţia lor, ambalajele şi etichetele folosite sunt realizate local sau conţin resurse locale.

Ca revistă a bunurilor de larg consum avem misiunea de a promova adevărul în industria FMCG şi food retail, iar comunicarea identităţii româneşti pentru produsele fabricate aici este parte a adevărului. Acesta este unul din scopurile pentru care am creat catalogul Branduri cu Buletin de România. Dar, mai presus de acesta, scopul principal pe care îl vizăm prin această lucrare şi prin ceea ce urmează să devină Branduri cu Buletin de România este să cunoaştem mai bine oamenii care însufleţesc brandurile noastre, să aflăm povestea brandurilor, să înţelegem contribuţia lor directă şi indirectă la viaţa noastră, să observăm cum au crescut, cum s-au dezvoltat şi să intuim drumul lor pe mai departe.

Aşa cum, din când în când, ne întâlnim cu rudele şi depănăm amintiri şi vorbim despre noi, tot aşa acum vă invităm la o întâlnire cu ai noştri, în paginile următoare.