După nouă ani de evoluție pozitivă a consumului, dintre care ultimii doi pot fi catalogați ca exuberanți, economia în ansamblu se confruntă cu mari incertitudini în ceea ce privește ritmul de creștere prognozat pentru anul 2020. Evoluția prognozată a consumului în anul ce urmează este influențată, mai mult decât în alți ani, de decizii imprevizibile ale mediului politic, în primul rând cele două runde de alegeri - locale și parlamentare -, dar și de factori externi ce pot contribui și ei la cadența de creștere.

După o încetinire a economiei înregistrată în ţările Europei vestice în a doua jumătate a ­anului 2018, indicatorii macroeconomici arată o creştere a PIB-ului zonei euro în prima jumătate a anului 2019 cu 1,1%. Volumul vânzărilor de bunuri a înregistrat o evoluţie negativă de 0,6% în acest interval de refe­rinţă, urmând tendinţa ultimelor luni ale anului anterior, când volumul vânzărilor a înregistrat un minus de 0,3%.

Pe o mare parte a pieţelor europene se observă un efect semnificativ al inflaţiei, care a marcat o creştere de 1,7%, cu impact direct asupra vânzărilor de FMCG, iar creşterea preţurilor se reflectă în coșul de consum al europenilor. Astfel, consumatorii cumpără în realitate cu 0,5% mai puţine unităţi de produse, dar plătesc în medie cu 2,7% - 2,9% mai mult pe unitate de produs, comparativ cu perioada similară din anul anterior.

În România, în prima jumătate a acestui an s-au înregistrat creşteri atât în ceea ce priveşte preţurile, cât şi la volumele cumpărate, acestea din urmă înregistrând un plus de 7,9%. Pentru anul 2020, estimările privind creșterea consumului în volum se situează sub 5%, în funcție de segmentul de piață, conform evaluărilor făcute de companiile active pe piața locală. Dar și aceste estimări sunt legate de factori cu un mare grad de incertitudine: pe de o parte, creșterea punctului de pensie cu 40%, așa cum este prevăzut în legea pensiilor, pe de altă parte, măsurile privind o nouă etapă de creștere a salariului minim pe economie. Strategii companiilor din FMCG știu că o nouă etapă de creștere a salariului minim este o armă cu două tăișuri, deoarece implică mai mult decât o creștere a veniturilor destinate consumului. Dar pârghia pe care majoritatea o au în vedere pentru a acoperi costurile acestei măsuri în propriile companii este o presiune pusă pe creșterea prețurilor, ceea ce poate reprezenta cel mult o ușoară creștere a veniturilor încasate din vânzarea mărfurilor, cu impact negativ însă asupra volumelor.

România, văzută din afară și leopardul, din interior

La începutul lunii noiembrie, Comisia Europeană a publicat previziunile economice de toamnă, pe baza datelor colectate de la guvernele țărilor membre până la 1 octombrie 2019.

Conform acelor date și a previziunilor finanțiștilor UE, în România, pentru anul 2020, se preconizează creșterea PIB cu 3,6%, inflația va scădea la 3,5%, rata șomajului va crește la 4,2%. Deficitul bugetar va crește la 4,4% din PIB, de la 3,6% estimat pentru anul 2019, în timp ce în zona euro va fi de 0,9%. Datoria publică brută va crește la 37,2% din PIB, iar în zona euro va ajunge la 85,1%. Tot pentru România, se preconizează o creșterea Produsului Intern Brut cu 3,3% în 2021, inflația va scădea la 3,4%, rata șomajului va crește la 4,3%. Deficitul bu­getar va crește la 6,1% din PIB, iar în zona euro va ajunge la 1,0%.

Întrebarea firească, ce stă pe buzele oricărui finanțist în acest moment, este dacă nu cumva promisiunile făcute acum electoratului vor contribui la defazarea deficitului așa cum a fost el calculat de experții Comisiei Europene, pe baza Legii pensiilor și a proiecțiilor pentru salariul minim? Dacă nu cumva acel deficit de 6,1% din PIB, estimat pentru 2021, va fi înregistrat, în realitate, încă din anul 2020, pornind de la un deficit de 4,3% pentru anul 2019?

Rectificarea bugetului de stat aferent anului 2019 prevede pentru anul în curs un deficit bugetar de 4,3% din PIB, mult peste nivelul prognozat, de 3,5%. În condițiile în care legislația asumă pentru anul 2020 și alte costuri, angajate prin Legea pensiilor, bugetul pentru anul 2020 trebuie să fie o construcție de mare eleganță și rafinament... fiscal!

Dincolo de considerente tehnice prin care s-au operat diminuări bugetare la anumite ministere şi alocări suplimentare pentru alte zone, din documentul privind rectificarea bugetară reies câteva idei importante de luat în calcul pentru proiecţiile evoluţiei consumului de anul viitor.

Un prim aspect este legat de reducerea bugetului alocat pentru Ministerul Agriculturii cu 1,06 miliarde lei. E adevărat, o bună parte din această valoare reprezintă contribuţia statului la proiecte finanţate cu fonduri europene nerambursabile a căror execuţie a fost întârziată şi plăţile nu trebuie efectuate până la fina­lul anului, întârzieri pentru care factorii de decizie ar trebui traşi la răspundere. Nu doar pentru riscul de a pierde finanţarea externă, dar şi pentru incapacitatea de a susţine producţia locală de bunuri de consum ali­mentar prin proiecte care să includă valoare adăugată realizată intern, pentru a diminua exporturile de materii prime şi importurile de produse finite alimentare.

Un alt aspect este legat de redistribuirea sumelor prin rectificare către sectoare ce nu contribuie la o creştere economică sustenabilă. Cu excepția fondurilor suplimentare alocate pentru susţinerea programelor de antreprenoriat, sumele redistribuite merg către sănătate, bugetul asigurărilor sociale şi sunt orientate pentru a acoperi costuri angajate de vechiul guvern. Cel puţin, pentru finalul acestui an, nu se întrevăd măsuri prin care să fie încurajate investiţiile, nici măcar acolo unde este vorba de infrastructură, Ministerul Transporturilor fiind şi de această dată taxat cu o reducere a bugetului cu 1,08 miliarde lei. Poate că bugetul proiectat pentru anul 2020 va arăta mai bine, dar companiile trebuie să fie pregătite pentru toate scenariile.

Pe de altă parte, cabinetul Ludovic Orban anunţă că pentru anul viitor salariul minim pe economie ar putea înregistra o majorare cu 7,6%, ceea ce, ca impact, poate reprezenta un nou puseu inflaţionist care să conducă la creşterea preţurilor pentru bunuri de larg consum.

Practic, prin vocea economistului Aurelian Dochia, finanțiștii locali confirmă posibilitatea unui deficit ce poate ajunge la 4,8% din PIB, în condiții optime, dar poate fi influențat și de factori externi, semnalați de finanțiștii Uniunii Europene. Conform acestora, mediul extern a devenit mult mai puțin favorabil, iar incertitudinea atinge cote ridicate, ceea ce afectează îndeosebi industria prelucrătoare, care se confruntă și cu schimbări structurale. În consecință, se pare că economia europeană se îndreaptă către o perioadă prelungită de creștere mai modestă și inflație foarte redusă.

Față de previziunile economice din vara anului 2019 (publicate în iulie), previziunile de creștere au scăzut cu 0,1 puncte procentuale pentru 2019 (de la 1,2 %) și cu 0,2 puncte procentuale pentru 2020 (de la 1,4 %). La nivelul UE, este de așteptat ca PIB-ul să crească cu 1,4% în 2019, 2020 și 2021, față de o creștere a PIB-ului de 3,6% și 3,3% estimată pentru economia României în următorii doi ani.

Valdis Dombrovskis, vicepreședinte, comisar responsabil pentru moneda euro și dialogul social, precum și pentru stabilitatea financiară, serviciile financiare și uniunea piețelor de capital, a declarat: „Rog insistent toate țările UE cu niveluri ridicate ale datoriei publice să aplice politici bugetare prudente și să înceapă să își reducă nivelurile datoriei. Pe de altă parte, statele membre care dispun de marjă de manevră bugetară ar trebui să o utilizeze acum.”

Există însă și opinii care converg către un alt model de business macroeconomic, în care  dezvoltarea piețelor și a capitalurilor devine mai importantă decât controlul asupra deficitului.

Opinie Ionuț Bălan, analist economic: Reprimarea unui consum dependent de importuri vs o producție internă de bunuri - încurajată de investiții și piețe

Locomotiva UE nu are piețe la fel de dezvoltate și la fel de multe capitaluri precum Statele Unite, pe care vor să le ajungă din urmă, și atunci își reprimă - prin intermediul taxării - consumul, ca să acumuleze resurse.
Statul german nu își constrânge cetățenii să se abțină de la mâncare, pentru că acolo TVA e foarte scăzută, însă îi obligă să se restrângă de la celelalte cheltuieli ca să poată capitaliza și să exporte pe alte piețe.

Dacă ne gândim bine cam așa proceda și România pe timpul lui Ceaușescu și pe acest model merge și Rusia. Practic, UE conservă un model de administrare socialist, bazat pe restrângerea cererii agregate și pe filosofia că nu e neapărat nevoie să îți dezvolți piețele ca să creezi capital.

De aceea, țările UE practică rate mari de TVA. Spre deosebire de SUA, unde impozitul pe consum fie e redus, fie lipsește - în funcție de stat.

România, chiar și după revenirea la nivelul de TVA dinainte de criză, are o cotă standard similară cu aceea din Germania, ceea ce înseamnă că reprimă consumul. E drept că pe fondul unei productivități scăzute.
Da, numai că în contextul în care nu stimulează piețele și capitalurile, nici nu poate spera la o creștere a productivității. Iar la noi, guvernele în loc să capitalizaze precum nemții sau danezii mai au și obiceiul să cheltuiască prostește.

Iar din ceea ce se prefigurează mai departe, nimic n-ar arăta că se schimbă paradigma și că trecem de la reprimarea unui consum dependent de importuri la realizarea unei producții interne de bunuri - încurajată de investiții și piețe.

Adică, nu dorim să ne schimbăm abordarea, de la limitarea cererii agregate, la generarea unei oferte autohtone, care să substituie mărfurile din afară, cele mai multe provenite din UE.

Concluzia este că modelul sănătos de dezvoltare, care trebuie să fie adoptat și de România, e cel american, cu piețe și capitaluri, nu cel din Germania, care se bazează pe capitalizarea forțată.”

Soluții ar exista, deciziile sunt însă în plan politic

Riscul unei recesiuni, determinată de cheltuielile publice și de incapacitatea de a atrage investiții ori de stimulare a activităților productive în economie, poate fi înlăturat, este de părere guvernatorul Băncii Naționale a României, Mugur Isărescu.

„Trebuie luate măsuri de ajustare, dar fără a brusca economia. Este treaba Ministerului Finanțelor. Situația este albastră, dar controlabilă. Bleu ciel, să spunem. Nu poate fi ceva mai rău decât, în momentul în care economia o ia în jos, să nu ai resurse ca să o stimulezi, și să fii obligat să tai din resurse. O regulă spune că după trei ani de prociclicitate, economia va reveni în jos, asta e marea provocare a României. Ne vor forța piețele să găsim resurse, să luăm măsuri de corecție exact când nu trebuie. Asta încercăm să facem acum cu Guvernul, să evităm ca într-o eventuală perioadă de scădere a activității economice să luăm astfel de măsuri”, a conchis guvernatorul BNR.

Pe de altă parte, Valentin Lazea, economistul-șef al BNR, a enunțat clar că o măsură de prorogare a Legii pensiilor ar putea fi soluția prin care guvernul să evite recesiunea. „Banii aceia, pentru creșterea pensiilor cu 40%, nu există și nici nu sunt perspective să existe în viitorul apropiat decât prin îndatorare publică”, a precizat Valentin Lazea.

Conducerea BNR s-a dezis de afirmația lui Valentin Lazea cu privire la necesitatea prorogării Legii pensiilor. Opinia economistului-șef al BNR este însă susținută și de Consiliul Fiscal: „Nu pot să fie crescute potrivit calendarului care este în vigoare în momentul de faţă. 40% de la 1 septembrie 2020 nu poate fi amortizat, nu poate fi absorbit de buget. A crede că poţi să ai o colectare mai bună a veniturilor fiscale înseamnă că intrăm în teritoriul metafizicii. Aşa ceva nu este posibil. Avem nevoie de o reformă a ANAF. Poate în trei-patru ani vom mări colectarea cu două procente din PIB, dar nu se poate pe termen foarte scurt”, a declarat Daniel Dăianu, Preșe­dintele Consiliului Fiscal.

În schimb, în cadrul Forumului Naţional de Drept Bancar organizat de Universul Juridic, Valentin Lazea a explicat cauzele ce au determinat starea de fapt a economiei românești. Economistul şef al BNR a menţionat că, din cauza modelului extractiv din România (care se regăseşte şi în ţările din Estul Europei, America Latină, Africa etc.), nu vom putea atinge gradul de convergenţă din Europa de Vest, care are o societate organizată după modelul inclusiv, la fel ca SUA ori Australia.

Concluzii prea puțin optimiste. Dar se poate și mai rău

Din câte se poate observa, toți economiștii care au expus într-un fel sau altul opinii publice cu privire la actuala situație economică și la previziunile pentru anul viitor au fost mai degrabă reținuți și sceptici cu privire la posibilitățile de creștere economică pentru anul 2020. Cu atât mai puțin atunci când este vorba despre o creștere a consumului, considerată nesustenabilă în prezent.

Mai degrabă, în cel mai optimist scenariu imaginat de guvernatorul BNR, consumul ar trebui să scadă lin, pentru a nu genera un impact brutal în industrie. Scenariu echilibrat este acela al unei reglări fiscale, în care să fie inclusă și inflația, deci există un potențial inflaționist pentru bunuri de consum, dublat de un potențial deflaționist pentru bunuri industriale, astfel încât Banca Națională să poată atinge obiectivele de politică monetară pentru anul 2020, an pentru care inflația ar trebui să coboare la 3,1%.

În scenariul cel mai pesimist, un deficit major generat de măsurile populist-electorale ce ar putea fi susținute anul viitor de guvernul liberal poate determina intrarea în recesiune și o creștere a prețurilor semnificativă pentru produsele ce stau la baza consumului, iar când spun asta mă refer la acele categorii de produse importate ce contribuie la dezechilibrele macroeconomice. Asta ar presupune o devalorizare a monedei naționale în raport cu euro peste prognozele BNR.

Cel mai negru scenariu pe care toți finanțiștii au refuzat să-l ia în calcul în prezent - iar ministrul ­Finanțelor, Florin Cîțu, a dat asigurări că pentru moment nu este luat în calcul – este un acord de finanțare cu FMI. Ceea ce nu poate fi exclus în totalitate, dacă situația actuală a bugetului nu va determina finanțatorii externi să creas­că dobânzile la împrumuturile contractate de statul român.

Citește și : Consumatorii nu anticipează recesiunea, ci o amplifică