Dupa campaniile duse de unele tari europene impotriva fortei de munca ieftine venita din Europa de Est, a venit randul unei campanii impotriva produselor ieftine provenite din Europa de Est.
O avalansa de probleme a zguduit din temelii industria alimentara, in special producatorii, in ultimele saptamani. Au aparut, rand pe rand, probleme de etichetare la carnea de vita, care de fapt nu erau problemele noastre, apoi paraziții in macroul congelat, apoi laptele infestat cu aflatoxina. Intamplator (sau nu) nemtii si-au amintit ca vara trecuta un lot de carne de curcan produsa in Romania continea antibiotic.
Initial am considerat ca implicarea producatorilor romani in etichetarea carnii de cal drept carne de vita a fost o eroare. Ulterior, urmarind avalansa de probleme din industria alimentara ce a invadat piata autohtona, dar si constiinciozitatea cu care inspectorii directiilor judetene ale ANSVSA mediatizau rezultatele controalelor, am considerat ca tot acest spectacol a fost creat pentru un nou candidat la scaunul Autoritatii Nationale Sanitar Veterinare.
Doua elemente au schimbat insa aceasta abordare: intarzierea cu care nemtii au reclamat antibioticul din carnea de curcan si reactia anemica a autoritatilor guvernamentale pentru protejarea imaginii producatorilor romani in fata consumatorilor. Dupa un asemenea val de scandaluri legate de siguranta alimentelor, consumatorul european a devenit mult mai reticent in fata produselor “made in Romania”, in conditiile in care cei mai mulți antreprenori din industria bunurilor de larg consum mizau pentru 2013 pe o crestere a afacerilor bazata pe exporturi mai mari in Uniunea Europeana. Altfel spus, dupa campaniile duse de unele tari europene impotriva fortei de munca ieftine venita din Europa de Est, a venit randul unei campanii impotriva produselor ieftine provenite din Europa de Est.
In fata unei astfel de campanii, reactiile la nivel declarativ din partea ministrului Agriculturii, sau chiar din partea premierului sunt insuficiente pentru a repara ceva din imaginea sifonata a producatorului roman. Gestionarea crizei de imagine a revenit exclusiv producatorilor, care insa nu au puterea financiara si logistica pentru a face fata unei campanii la nivel European. In tot acest timp, autoritațile statului furnizeaza comunicate, fara o strategie unitara de comunicare, ca sa nu mai spun fara o strategie de iesire din aceasta criza. Asta nu inseamna insa ca problemele semnalate de ANSVSA nu exista, sau ca ar trebui ascunse sub pres. Au mai existat, in alti ani, boala vacii nebune, gripa aviara, legume si fructe cu pesticide peste limita admisa, dar de fiecare data au fost incidente izolate pe o categorie alimentara. Cand insa sunt suspiciuni pentru carnea de vita, peste, lapte, carnea de curcan, gestionarea unei astfel de crize nu se mai poate realiza la nivel de producator sau de asociatie de producatori, pentru ca priveste o intreaga industrie, valoarea exporturilor, produsul intern brut si nu in ultimul rand, taxele pe care statul le colecteaza de la acesti producatori.