Am fost asaltati in ultimele luni de declaratii cu referire la modalitatile de sustinere a producatorilor autohtoni pentru a-si comercializa produsele in retele de comert modern. Dupa ce doi deputati au depus in Parlament un proiect de lege pentru sprijinirea accesului produselor traditionale in hipermarketuri si supermarketuri, a venit randul ministrului Agriculturii si, mai apoi, al premierului Emil Boc, sa nuanteze aceste intentii si sa extinda sustinerea pentru toate produsele alimentare romanesti.
Ni se propune un soi de "Fabricat in Romania", cu diferenta ca de aceasta data programul benefi ciaza de sprijin politic, dar nu si de sustinere fi nanciara sau logistica. De fapt, de aici apar si primele probleme. Intentiile politice sau mai degraba declaratiile politicianiste nu au luat in calcul barierele impuse de legislatia europeana privind interventia statului in actul de comert. Mai mult, propunerea legislativa depusa in Parlament, in forma ei actuala, ataca in mod direct dreptul de uzufruct asupra proprietatii private, prin obligativitatea de a asi gura un spatiu minim de comercializare pentru o anumita categorie de produse. Insa, proprietarul spatiului comercial nu poate fi constrans sa accepte prezenta acestora decat printr-o initiativa legislativa discutabila.
Dincolo de intentiile pozitive de sustinere a economiei autohtone, aceste initiative pompieristice nu mai tin cont de esenta ideii de promovare si sustinere a conceptului de produs traditional. O analiza amanuntita pe care echipa revistei Piata a demarat-o in urma acestor initiative arata, de fapt, ca asteptarile consumatorilor romani cu privire la produsele traditionale - in sensul de cum sunt preparate si cum sunt comercializate -, sunt usor diferite de ceea ce este stipulat in legislatia romaneasca sau europeana. De fapt, pentru consumatorul roman, "traditional" se apro pie mai degraba de rustic decat de modern, iar asocierea cu elemente de inalta tehnologie este privita cu scepticism. Dincolo de strategiile de marketing pentru marci si branduri traditionale, pentru consumator raman esentiale calitatea materiilor prime, absenta aditivilor industriali, gustul fi nal al produsului.
Cui foloseste o astfel de analiza? Pai, in primul rand, comerciantilor - nu vad un comerciant, fie el proprietar de hipermarketuri, care sa refuze o marfa ce-i poate creste vanzarile si rotunji profiturile. Exista o singura intrebare: se produce sufi cient pentru a aproviziona retelele de comert modern cu astfel de produse, la calitatea si standardele percepute de consumatori pentru produse traditionale?
Aceeasi analiza poate folosi insa si autoritatilor, care vor gasi, poate, masuri reale de sustinere a productiei interne de produse traditionale, dar asa cum sunt ele percepute de consumatori, nu cum le defi neste actuala legislatie.
