Mediul de afaceri intră în anul 2018 cu multe incertitudini şi cu reticenţă în ceea ce priveşte proiecţiile de business bugetate. Ca rezultat al radicalizării mesajelor şi măsurilor guvernamentale în domeniul fiscal şi salarial, bugetele companiilor din industrie suferă scăderi semnificative, în timp ce provizioanele pentru acoperirea riscurilor cresc semnificativ, de la 1%-2% în 2017, la peste 3% pentru anul 2018. În România, astfel de provizioane de risc au mai fost înregistrate în companiile multinaţionale doar în anul de graţie 2000, ca urmare a politicilor dezastruoase din anii anteriori, şi în anul 2010, când spectrul crizei financiare devenise certitudine în economia românească.
De această dată, nu vorbim atât despre o criză financiară, cât vorbim despre o criză de sistem. Măsurile fiscale adoptate nu au la bază studii de impact care să demonstreze cu certitudine ce efecte vor avea asupra climatului de business. De aceea, tot ce este în prezent perceput ca certitudine este radicalizarea mesajelor transmise de la executiv către companii, în mod special companii multinaţionale. Ne place sau nu, ecoul acestor mesaje este şi el resimţit prin contribuţia la creşterea preţurilor, alături de efectele matematice ale acestor măsuri. Marele economist Milton Friedman spunea în 1987 că ameninţările guvernelor la adresa companiilor reprezintă al doilea argument, ca importanţă, pentru creşterea pieţei negre şi a forţei de muncă ce lucrează la negru. Primul argument era absenţa predictibilităţii fiscale, o altă zonă în care nu suntem foarte abili.
Un scenariu ce include creşterea cu repeziciune a pieţei negre, atât în ceea ce priveşte produsele de pe piaţă, cât şi în ceea ce priveşte forţa de muncă, pune în dificultate companiile multinaţionale, dar şi companiile locale de mari dimensiuni, mai rigide atunci când vine vorba de bugete şi proiecţii financiare. Şi tocmai de aceea este de aşteptat ca bugetele de investiţii ale acestora să fie mult diminuate pentru anul 2018. Acesta pare să fie răspunsul radicalizat la măsuri şi mesaje radicale!
Efectele vor fi probabil resimţite abia spre sfârşitul anului 2018, dar consecinţele deteriorării mediului economic vor fi prezente pe termen lung atât în planurile de business ale companiilor, cât şi în perspectivele de creştere macroeconomică. Cel mai mult va avea de suferit colectarea taxelor la buget, un buget care în mediul privat este privit cu foarte mare scepticism. Pentru că neatingerea ţintelor de colectare poate determina în orice moment apariţia unor noi taxe prin care statul să umple găurile create de propriile politici fiscale. Iar de aici, până la o eventuală recesiune tehnică a economiei, graniţele sunt insesizabile. Un semnal dur dat celor ce în anul 2017 au semănat vânt…
