Ne despart mai putin de 30 de zile pana cand va fi consfintit de facto cel mai important eveniment pentru destinul romanesc de la caderea regimului comunist incoace: aderarea la Uniunea Europeana. Este vorba, cu certitudine, de unul din acele momente de rascruce, destul de rare de altfel, care au avut loc de-a lungul istoriei framantate a romanilor, si care le-au influentat - profund si pentru multe generatii- soarta.
Marele handicap al inapoierii economice
Asadar, la 1 ianuarie 2007, ne intoarcem oficial in marea familie europeana, cu intentia clar afirmata de a ne asuma valorile si modul de viata care definesc civilizatia batranului continent. Dar, nu numai atat. Noi, romanii, speram, si nu ne ascundem deloc aceasta speranta, sa ne modernizam, cu sprijinul europenilor, economia si societatea, sa depasim conditia, parca eternizata, de tara in curs de dezvoltare. Un eufemism, de fapt, folosit sa ascunda incapacitatea funciara de a depasi un prag mediocru de dezvoltare.
O data cu integrarea, se pune punct unei lungi perioade de dominatie straina si deruta doctrinara, de experimente politice ruinatoare si jocuri meschine de interese, care ne-au tinut departe de lumea careia ii apartinem de drept.
Fara sa fie singura componenta a integrarii, dar avand un rol proeminent in cadrul acesteia, viata economica suscita cel mai mare interes si cele mai multe ingrijorari. Cauza o constituie evidenta inapoiere economica a Romaniei. Un singur indicator economic sintetizeaza suficient de sugestiv ramanerea noastra in urma. Produsul intern brut pe locuitor - calculat la paritatea puterii de cumparare - se ridica, in "Europa celor 25" , la 23.500 euro, pe cand in Romania abia trece de 8.100. Adica, mai putin de 35% din media europeana.
Iar punctele vulnerabile, valabile pentru aproape intreaga economie nationala, in general, sunt la fel de valabile, in particular, si pentru industria bunurilor de larg consum. Este vorba de hibe vechi si binecunoscute: putere financiara redusa, tehnologii depasite, produse invechite si fara cautare, productivitati scazute. Iar, colac peste pupaza, si de un management neperformant.
Ce se va intampla, asadar, in industria bunurilor de larg consum dupa 1 ianuarie - data asteptata cu emotie si teama de romani? Orice reflectie de bun simt trebuie sa tina seama de starea de fapt a acestei industrii, de intentiile cunoscute deja ale companiilor straine, in special multinationale, ca si de experienta prin care au trecut "cei zece" dupa momentul 2004 al precedentului val de integrare. Se stie ca, din prima zi a noului an, va fi operationala "in forta" desfiintarea taxelor vamale si suprematia principiului liberei concurente. Slabiciunile cronice acuzate de aproape intreaga economie romaneasca vor iesi si mai pregnant la iveala. Handicapurile de pana acum vor avea urmari si mai grele, iar superioritatea partenerilor comunitari va deveni pentru noi un atu concurential si mai devastator.
Experientele anterioare ne indeamna sa credem ca nu se va produce, totusi, imediat dupa prima zi a noului an, nici un cutremur vizibil cu ochiul liber: nici "explozie" de falimente in randul producatorilor si micilor comercianti, nici preturi care sa o ia razna, nici aparitia peste noapte a unor "armate" disperate de someri.
Epoca falimentelor in grup
Daca asa stau lucrurile la "suprafata" lor, in profunzime, insa, se produc transformari de anvergura si ireversibile ale peisajului economic. Piata nationala romaneasca de aproximativ 20 de milioane de consumatori se va "dizolva" destul de repede in piata unica europeana cu o dimensiune de 20 de ori mai mare. Teoretic, o sansa exceptionala pentru economia romaneasca de a gasi noi debusee. Practic, diferenta de forta competitiva nu va aduce prea multe oportunitati suplimentare exportatorilor romani, dar va deschide si mai larg portile pietei romanesti pentru capi talul si companiile straine. Circa 700.000 de marci de produse agroalimentare acceptate in spatiul comunitar vor fi recunoscute automat si in Romania. Reciproca, adica recunoasterea marcilor romanesti de catre europeni, este o poveste mai lunga si presupune inregistrarea contra cost a acestor marci de catre firmele romanesti interesate. Oricum, numarul lor este infinit mai mic, dar pentru a rezista "avalansei" de branduri straine, ele trebuie repozitionate si puse de acord cu realitatea de pe piata.
Concurenta companiilor straine va inaspri climatul economic si va declansa rapid falimente in randul celor mai slabi jucatori ai pietei.
Dupa presedintele Comisiei Nationale de Prognoza, Ion Ghizdeanu, intreprinderile mici si mijlocii din industria alimentara - care lucreaza in proportie de 90% pentru piata interna - nu au forta financiara si manageriala de a se restructura, de a deveni mai performante si mai concurentiale. Opinia specia listului este intarita, din pacate, de realitatea din teren. Recent, s-a dezvaluit ca nu mai putin de 1.575 de mici unitati de procesare a carnii si a laptelui nu detin nici un program de restructurare. Si nici n-au solicitat perioade de tranzitie pentru alinierea la normele europene. Soarta lor pare aproape pecetluita.
Nu e, din nefericire, singura slabiciune semnalata in acest domeniu. Specialistii cred ca vor aparea destul de repede pe piata produse cu" preturi imposibile " pentru firmele noastre, chiar si pentru cele restructurate. Ca sa tina pasul cu concurenta, ele se vor vedea obligate sa lucreze in pierdere. Handicapul de productivitate nu ramane nesanctionat.
Dintre asemenea firme, se vor "recruta" potentialele candidate la faliment. Cat de multe ar putea fi ele, ne sugereaza raportul de 1 la 15 dintre productivitatile firmelor romanesti si cele din Uniunea Europeana. Raport de-a dreptul zdrobitor!
Previziunile oficiale, cele ale diferitelor institutii private sau ale diverselor "comitete si comisii" , aparute ca "ciupercile dupa ploaie" in preajma integrarii, sunt in corpore sumbre, chiar descurajante. Numai cu cateva zile in urma, secretarul general al ANEIR, Mihai Ionescu, facea oarecare senzatie, declarand ca - dupa integrare- va urma un adevarat tsunami de falimente, nu falimente punctuale, ca mai inainte, ci falimente in grup.
Iar amenintarile care plutesc asupra unei intregi industrii autohtone a laptelui atesta samburele de adevar ascuns in asemenea asertiuni. Pentru intreprinderile mici si mijlocii, ani de zile alintate de oficialitati cu apelativul de "coloana vertebrala" a economiei, ca sa fie lasate apoi sa supravietuiasca in mizerie, se apropie momentul dramatic al adevarului.
Transformari profunde si de durata
O singura raza de lumina in acest tablou destul de intunecat. Cele 30 de miliarde de euro, fonduri comunitare aflate la dispozitia romanilor pentru dezvoltare. Daca acesti bani vor fi repartizati cu corectitudine si vor fi folositi cu inteligenta, atunci multe din necazurile de astazi vor disparea intr-un timp relativ scurt. Retailul romanesc are, in schimb, perspective mult mai pastelate. Lanturile de ma gazine care vor fi inaugurate si in anul viitor, dupa un 2006 deosebit de prolific, a determinat o serie de analisti ai pietei sa afirme ca 2007 va fi un an al hipermarketurilor.
Ele vor face si legea in activitatea comerciala propriu-zisa, fiind capabile sa cumpere mult la preturi mici. Inmultindu-se, lanturile de mari magazine vor continua sa modernizeze structura comertului romanesc, pe fondul intensificarii competitiei si investitiilor masive in marci locale. Intr-o prima faza, lupta pentru acapararea pietelor va provoca o scadere, pe ansamblu, a preturilor alimentelor cu 10-15%. S-ar parea ca, in sectorul FCGM, lupta se da intre "grei" , iar micii comercianti, proprietarii de magazine specializate sau de cartier, vor fi ocoliti de ravagiile concurenti. Iluzii desarte! Specialistii prevad ca, dupa 1 ianuarie, lanturile de magazine de talie medie si mica isi vor face aparitia si vor investi destul de mult pe piata romaneasca, amenintand direct existenta micilor afaceri autohtone. Cum sa scape din menghinea care se strange in jurul lor? Creditele sunt mici si obtinute cu mare dificultate, programele de consultanta destul de costisitoare, piata fortei de munca din ce in ce mai pretentioasa, iar concurenta va deveni, in ce le priveste, sufocanta. Statul nu a fost niciodata in stare sa gestioneze interesele acestui sector, iar agentiile de specialitate se descurca si ele cum pot.