În lipsa adoptării unei denumiri legale, nu se poate interzice utilizarea unor termeni asociați în mod tradițional cu produsele de origine animală pentru a desemna un produs vegetal.
Sursa foto: Curtea de Justitie a Uniunii Europene
Printr-o decizie a Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) adoptată vineri, 4 octombrie, se stabilește că statele membre nu pot interzice utilizarea denumirilor din industria cărnii, mezelurilor și a peștelui pentru a descrie, comercializa sau promova alimentele pe bază de proteine vegetale, chiar dacă acestea înlocuiesc în totalitate proteinele de origine animală. Cu toate acestea, statele membre pot sancționa utilizarea unor astfel de denumiri doar dacă, în practică, acestea induc în eroare consumatorul. Producătorii au obligația să furnizeze informații clare cu privire la înlocuirea ingredientelor. Conform deciziei, producătorii pot folosi cuvinte precum cabanos, burger, unt, brânză pentru produse în care proteina animală a fost înlocuită în totalitate cu protein vegetală, cu condiția ca pe eticheta cu ingredientele folosite să fie menționată compoziția strict vegetală a produsului.
CJUE a concluzionat că armonizarea legislației UE privind etichetarea alimentelor acoperă și situația în care compoziția alimentelor se schimbă complet. Aceasta înseamnă că statele membre nu pot adopta măsuri naționale care să reglementeze sau să interzică utilizarea unor astfel de denumiri, în afara cadrului stabilit de legislația UE.
Armonizarea completă prevăzută de sistemul european în materie de informare a consumatorilor se opune de asemenea unor măsuri care stabilesc praguri de proteine vegetale sub care rămâne autorizată utilizarea altor denumiri decât denumirile legale, constituite din astfel de termeni pentru produse alimentare care conțin proteine vegetale.
Asociația Protéines France, Uniunea Vegetariană Europeană, Association végétarienne de France (Asociația Vegetariană din Franța) și societatea Beyond Meat Inc., patru entități care își desfășoară activitatea în sectorul produselor vegetariene și vegane[1], contestă un decret pe care guvernul francez l-a adoptat pentru a proteja transparența informațiilor referitoare la produsele alimentare din comerț.
Potrivit acestora, decretul menționat, care interzice, pentru a desemna produse transformate ce conțin proteine vegetale, utilizarea unor denumiri precum „steak” sau „cârnat”, fără sau chiar cu adăugarea unor precizări suplimentare precum „vegetal” sau „de soia”, încalcă Regulamentul UE 1169/2011.
Aceste entități au solicitat Consiliului de Stat francez anularea decretului în litigiu. Având îndoieli cu privire la conformitatea acestui decret francez cu respectivul regulament al Uniunii, această instanță a adresat Curții mai multe întrebări preliminare referitoare la interpretarea regulamentului menționat.
Curtea a fost chemată să interpreteze dispozițiile din Regulamentul UE 1169/2011 privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare și, pe de o parte, să stabilească dacă articolele 7 și 17, coroborate cu Anexa VI, punctul A.4 din regulament, armonizează expres, în sensul articolului 38 aliniatul (1), protecția consumatorilor împotriva riscului de a fi induși în eroare prin utilizarea denumirilor din sectorul cărnii și al peștelui pentru alimentele vegetale, iar, pe de altă parte, dacă, în lipsa unei armonizări exprese, statele membre pot adopta măsuri care reglementează sau interzic utilizarea acestor denumiri.
În hotărârea dată vineri 4 octombrie, Curtea a stabilit că articolele 7 și 17, coroborate cu Anexa VI, punctul A.4 din Regulamentul 1169/2011, armonizează expres protecția consumatorilor împotriva riscului de a fi induși în eroare prin utilizarea denumirilor produselor de origine animală pentru alimentele vegetale. Aceste prevederi impun ca informațiile despre produsele alimentare să nu fie înșelătoare și să fie clare, precise și ușor de înțeles de către consumatori, inclusiv în ceea ce privește înlocuirea ingredientelor.
În hotărârea sa, Curtea consideră că dreptul Uniunii instituie o prezumție refragabilă potrivit căreia informațiile furnizate potrivit modalităților prevăzute de Regulamentul nr. 1169/2011 protejează suficient consumatorii, inclusiv în cazul unei înlocuiri totale a singurei componente sau a singurului ingredient pe care aceștia se pot aștepta să îl găsească într-un produs alimentar desemnat printr-o denumire curentă sau o denumire descriptivă care conține anumiți termeni. Curtea precizează că un stat membru poate, desigur, să adopte o denumire legală[3], care constă în a asocia o expresie specifică cu un anumit produs alimentar. Cu toate acestea, o măsură care se limitează la a interzice utilizarea anumitor termeni pentru a desemna produse alimentare care prezintă anumite caracteristici (compoziție etc.) nu echivalează cu o măsură în virtutea căreia produsele alimentare trebuie să respecte anumite condiții pentru a putea fi desemnate prin termeni reținuți drept denumire legală. Astfel, doar această din urmă măsură permite asigurarea protecției consumatorului care trebuie să poată pleca de la principiul că un produs alimentar desemnat printr-o anumită denumire legală îndeplinește condițiile prevăzute în mod specific pentru utilizarea acestuia.
În cazul în care nu a adoptat o denumire legală, un stat membru nu poate împiedica, printr-o interdicție generală și abstractă, producătorii de produse alimentare pe bază de proteine vegetale de a se achita, prin utilizarea unor denumiri curente sau a unor denumiri descriptive, de obligația de a indica denumirea acestor produse.
