Industria alimentara contribuie cu 250 milioane de euro anual la fondul pentru mediu, dar problema OTR-urilor este inca nerezolvata
Legislaţia privind deşeurile din ambalaje este încă departe de a fi clarificată. La sfârşitul lunii iulie şi pe 4 august au avut loc alte două runde de dezbateri pe teme precum plăteşti cât poluezi, sistemele de depozitare, colectarea selectivă la sursă, generarea deşeurilor – legislaţie şi bune practici.
Subiectul responsabilităţii extinse a producătorilor de deşeuri şi legea 249/2015, precum şi OUG 196 cu modificările aduse de OUG 38 şi 39/2016 sunt în continuare teme aprinse ale dezbaterilor la care participă patronate, salubrişti, dar şi reprezentanţii Ministerului Mediului, doamna ministru Cristiana Palmer, alături de secretarul de stat Raul Călin Pop (responsabil cu probleme legate de deşeuri), președintele AFM, președintele ANRSC, Comisar General Adjunct Garda de Mediu, reprezentantul Ministerului Economiei.
Având în vedere că a fost reintrodusă preluarea responsabilităţii de către OTR, majoritatea au ajuns la capacitate maximă şi nu mai pot prelua contracte noi. OTR-urile existente refuză contracte sau reziliază altele când apar oportunităţi, deoarece criza deşeurilor a determinat şi o escaladare a preţurilor cu care poate fi transferată responsabilitatea către OTR. Ministerul Mediului a anunţat că nu va interveni în vreun fel să oblige OTR-urile să preia contracte. Patronatele acuză că în cazul deşeurilor de sticlă, preţurile au urcat de la 68 lei/tonă la aproximativ 600 lei/tonă la colectorii de deşeuri şi somează autorităţile să adopte măsuri pentru interzicerea colectării ilegale a deşeurilor. Pe de altă parte, patronatele din industrie solicită Ministerului Mediului să formuleze legislaţia astfel încât să nu mai permită unor salubrişti sau unor autorităţi locale să ducă la groapa de gunoi deşeuri ce pot fi reciclate, astfel încât să forţeze colectarea selectivă a deşeurilor.
Reprezentanţii OTR-urilor au readus în discuţie necesitatea stabilirii unor proceduri simplificate, astfel încât să poată fi stabilită trasabilitatea documentelor. Aceştia consideră că, pentru raportare, documentele trebuie să fie cât mai puține și extrem de precise. Pe de altă parte, reciclatorii susţin că există cantităţi de deşeuri ce se recicleză, dar nu se pot face raportări pentru ele, din motive ce ţin de birocraţie şi proceduri.
Pe parcursul discuţiilor a apărut în mod firesc întrebarea: „Dacă producătorii au plătit penalități extraordinare, cum au declarat în anul 2015, cum se face că reprezentanţii Ministerului Mediului au declarat, într-o întâlnire la care am participat, că România și-a îndeplinit ținta pentru 2015?”. Întrebarea a rămas, bineînţeles, fără răspuns.
Reprezentantul patronatului Romalimenta, Mihai Vişan, a spus că responsabilitatea producătorilor din industria alimentară este de a plăti contribuția, dar trebuie văzut ce putem face pentru ca aceste cantități reciclate să fie cât mai mari. Vişan a susţinut că din actuala legislaţie nu se observă că ar fi fezabil „pay as you throw”. El a atras atenţia că în 2016 situaţia este mult mai gravă decât în 2015 şi acuză autorităţile că nu acționează. Directorul Executiv al Romalimenta a precizat că din încasările la Fondul de Mediu, 250 milioane de euro se vor strânge doar din industria alimentară. El a mai spus că în România consumul de alimente este la 65% din media UE, arătând în acest fel că afirmaţiile ministrului Cristiana Palmer privind necesitatea reducerii cantităţii de deşeuri puse în circulaţie poate însemna o reducere a standardelor de viaţă ale populaţiei. Au fost şi alte voci care au criticat această abordare şi au precizat că nu cantitatea de deşeuri emisă de producători este problema, ci inexistenţa unui sistem de colectare selectivă fezabil.