Regulamentul 852/2020, numit și taxonomia europeană, definește o listă a activităților prietenoase cu mediul înconjurător care îndeplinesc anumite obiective de mediu și stabilește criteriile tehnice de performanță pe care o anumită activitate trebuie să le îndeplinească pentru a atinge aceste obiective de mediu. Lista conține trei tipuri de activități: cele primare, care contribuie direct la atingerea obiectivelor, cele de tranziție, pentru care nu există o alternativă viabilă cu nivel scăzut de emisii de CO2 din punct de vedere tehnologic și economic, dar care sprijină tranziția către o economie neutră din punctul de vedere al emisiilor de CO2 prin stabilirea unor praguri pentru determinarea celor mai performante companii din industrie, și cele suport, care facilitează indirect activitățile primare.
Material de opinie de Mihnea Jurca, Project Manager Audit & Assurance, și Florina Ion, Senior Manager Audit & Assurance, Deloitte România
Regulamentul stabilește și un set de șase obiective de mediu, precum atenuarea schimbărilor climatice, adaptarea la acestea, folosirea durabilă a apelor, protecția acestora și a resurselor marine, tranziția către o economie circulară, prevenția și controlul poluării și protecția și restaurarea biodiversității și a ecosistemelor. Regulamentul mai definește și o serie de activități eligibile care contribuie semnificativ la atingerea fiecărui obiectiv în parte prin conformarea cu criteriile tehnice de examinare. Momentan, Regulamentul Delegat UE 2021/2139 definește listele de activități pentru primele două obiective, dar în perioada următoare vor fi adăugate activități și pentru celelalte patru obiective.
Dacă, până în 2021, companiile care, conform Directivei 2014/95/EU, transpusă local prin OMFP 1802/2014, 1938/2016 și 2844/2016, completau în declarația nefinanciară informații cu privire la modul și măsura în care activitățile lor sunt asociate cu activități economice sustenabile din punctul de vedere al mediului, începând cu 2022, ele trebuie să demonstreze în ce măsură aceste activități sunt aliniate la taxonomia europeană. Așadar, în urma unui amplu proces de analiză, companiile trebuie să calculeze gradul de aliniere la taxonomie a indicatorilor lor de performanță - cifra de afaceri, cheltuielile de investiții și cele operaționale -, aspecte care pot arăta părților interesate, precum investitori, bănci, parteneri de afaceri, legiuitori sau ONG-uri, nivelul de sustenabilitate a unei activități economice.
Ce implică procesul de aliniere la taxonomia europeană?
Organizațiile trebuie să îndeplinească patru condiții obligatorii pentru a se califica drept sustenabile: activitatea lor trebuie să contribuie semnificativ la cel puțin unul din cele șase obiective climatice, nu trebuie să prejudicieze celelalte cinci obiective, să îndeplinească condițiile minime de responsabilitate socială și să se conformeze cu criteriile tehnice de examinare. Aceste patru condiții se aplică atât cifrei de afaceri, cât și cheltuielilor de investiții și operaționale.
Dacă una dintre cele patru condiții nu este îndeplinită, activitatea supusă evaluării este considerată eligibilă, dar nu aliniată. Rezultatul evaluării trebuie publicat în declarația nefinanciară sau într-un raport de sustenabilitate.
