Interviu cu Oana Mirilă, Senior Partner, Mind the Gap Consultancy
Produse locale și produse românești sunt același lucru sau oamenii fac distincție între ele?
Suprapunerea este una consistentă pentru majoritatea consumatorilor. În mod cert, terminologia „produse românești” este un generic care include „produsele locale”.
Aceste produse locale/regionale sunt puse în relație de către consumatori cu rețete și gusturi tradiționale, specifice unei anumite zone și sunt asociate dominant cu categoriile alimentare, în special cu produsele proaspete - carne și preparate din carne, mezeluri, lactate, brânzeturi, ouă, fructe și legume. De exemplu, salamul de Sibiu, cârnații de Pleșcoi, dulceața de Topoloveni, brânza de burduf, merele de Voinești, pepenii de Dăbuleni, cartofii de Covasna.
O mențiune care apare în legătură cu producătorii locali / regionali este și aceea că sunt percepuți drept producători mici, asociați cu producția artizanală, prin urmare nu sunt asociați cu volume de producție mari și nici cu ideea unei game variate de produse, ci mai curând cu excelența pe o anumită categorie de produs.
De asemenea, o linie de distincție interesantă este aceea că produsele locale / regionale sunt asociate cu tipul de comerț tradițional, cu târgurile și piețele agroalimentare. Rar sunt considerate o variantă de găsit în retailul modern, pe care majoritatea consumatorilor îl percep în relație cu mărci și producători mari și cu o producție de scală.
„Produs românesc”, în schimb, poate fi realizat de un producător mare, cu capacități de producție ridicate, care pot susține o prezență consistentă pe rafturile retailului modern.
Pe ce tip de factori se bazează preponderent afinitatea față de produsele locale / românești: emoționali sau raționali?
Factorii emoționali sunt primii care apar în discursul majorității și sunt primii care intervin în alegere. Este vorba de patriotism, dorința de a susține mărcile românești și a le ajuta să se impună în fața concurenței, dar și de o percepție a calității, a gustului care justifică alegerile.
Există o puternică afinitate și un interes susținut din partea consumatorilor față de produsele românești în multe din categoriile produselor de larg consum, în special a celor alimentare.
Dificultățile perioadei pandemice și cele create de contextul războiului din Ucraina au făcut ca acest interes să crească pe fondul unei dorințe și mai mari de a susține economia românească, locurile de muncă din țara noastră. Din acest punct de vedere, se apreciază că orice marcă românească (indiferent de categoria de produs) este important să fie susținută pentru a i se da șansa să continue și să își crească competitivitatea, calitatea.
Mai mult, date Omnibus din februarie 2022 (studiu realizat de Mind the Gap Consultancy – n-red.) arată că peste 55% din consumatori consideră important ca producătorii să investească în capacități de producție în România, pentru a crea locuri de muncă și a susține economia din România și că acest lucru le stimulează loialitatea față de acești producători și mărcile lor.
Factorii raționali sunt legați pe de o parte de aceste argumente economice, iar pe de altă parte prin argumentele legate de percepția de prospețime și naturalețe a produselor. Acestea din urmă se convertesc din nou în emoțional, mai proaspăt și mai natural însemnând deopotrivă mai gustos și mai sănătos, deci, ceva care „face bine organismului”.
Pentru multe dintre categoriile alimentare - carnea și produsele din carne, mezeluri, lactate, brânzeturi, fructe și legume, produse de panificație -, prospețimea, naturalețea sunt aspecte esențiale în alegere, iar în cazul acestor categorii, percepția majoritară este aceea că românesc = mai gustos, mai proaspăt, mai natural.
Care sunt identificatorii principali ai produselor locale / românești: denumirea (brandul), compania producătoare, mențiunile de pe ambalaj (unele poartă tricolorul), eticheta de la raft /tarabă (care „atestă” proveniența), informarea individuală despre procesul de fabricare a produsului?
Numele mărcii, denumirea și originea românească a producătorului și locul unde are loc producția (spre exemplu: producătorul X produce / are fabrica în orașul Y) sunt principalele elemente care construiesc imaginea de produs românesc.
Denumirea mărcii este, poate, primul și cel mai puternic indicator pentru a sugera originea produsului. Dacă este o denumire cu rezonanță românească, asocierea cu ideea de produs românesc este garantată.
Prezența unui nume cu rezonanță românească și garanția faptului că producția se întâmplă în România fac ca majortatea consumatorilor să nu mai simtă nevoia să intre în verificarea unor detalii legate, de exemplu, de proveniența ingredientelor.
Nu în ultimul rând, detalii de pe ambalaj (cum ar fi elemente tradiționale, de inspirație rurală etc.), descriptori de produs cu sonoritate neaoșă și prezența tricolorului pe ambalaj sunt elemente de identificare importante cu care operează consumatorii în căutarea/identificarea unui produs românesc autentic.
Pentru micii producători locali, folosirea unor ambalaje tradiționale, din materiale naturale (lemn, sticlă, material textil), cu etichete cu elemente artizanale, sugerând ideea de produse „home-made”, prezența imaginii și numelui antreprenorului sunt elemente care contribuie la asigurarea imaginii de produs autentic, tradițional românesc.
Pentru produsele românești disponibile în retailul modern, pe lângă detaliile legate de denumirea mărcii și producător, prezența tricolorului României pe ambalaj este considerat un element care facilitează identificarea produselor românești pe rafturi.
În ceea ce privește experiența din retailul modern, există așteptări ale consumatorilor ca retailerii să dedice rafturi speciale, bine puse în evidență, destinate exclusiv produselor românești. De asemenea, orice evenimente organizate în magazine pentru a pune în evidență produsele tradiționale românești sunt apreciate de cumpărători – cazul mini-târgurilor cu produse sezoniere.
