Anul 2021 a debutat cu o avalanșă de scumpiri, de la materii prime la utilități, de la logistică și transport la costuri operaționale. Pe întreg lanțul de producție, fiecare cost înregistrează un „+”, de la câteva zecimi de procent până la creșteri double digit.
Contextul global în primele două luni ale anului 2021 au marcat o performanță nemaiîntâlnită din 1948: o scumpire generalizată a materiilor prime. Prin comparație cu anul 1948, când scumpirea materiilor prime a avut la bază declanșarea războiului rece și industrializarea excesivă pentru pregătirea unui nou război bazat pe tehnica militară, scumpirea materiilor prime din acest an are ca punct de pornire temerile privind producțiile, dar și fluxurile de aprovizionare, în contextul pandemiei globale. „Am analizat evoluțiile din ultimii 50 de ani, niciodată atât de multe materii prime nu s-au scumpit simultan”, se arată în ultimul raport al Organizației Mondiale a Comerțului, publicat la finalul lunii februarie și citat de Reuters.
„Grav este că asta înseamnă că producătorii de materii prime prosperă pe cheltuiala consumatorilor, cei care ar trebui de fapt să scoată economiile din criză”, titrează jurnaliștii agenției. Pe burse, cotaţiile materiilor prime, de la minereu de fier şi oţel la cupru şi soia, sunt în ascensiune din martie 2020, ajungând la maximele ultimilor şase ani. Petrolul a revenit la preţurile de dinainte de pandemie, ajutat de cererea în creştere din China. Preţurile materiilor prime urcă în tandem, iar investitorii se aşteaptă ca tendinţa, nemaivăzută de decenii, să persiste.
Analiştii atrag atenţia că scumpirile, alimentate prin cheltuieli guvernamentale cu care autoritățile speră să salveze economiile de la o nouă criză și să obțină o revenire a cererii, vor pune presiune pe lanţurile de aprovizionare. „Ce credem că este important este că această revenire a preţurilor materiilor prime va fi începutul unui marş structural mai lung“, spun analiştii de la Goldman Sachs.
Materiile prime au crescut puternic în ultimele luni ajutate de cererea solidă din China, cel mai mare cumpărător de resurse naturale. Preţurile boabelor de soia au crescut cu 50% în ultimul an, iar cotaţiile cuprului au urcat cu 40%, prețul cafelei a crescut considerabil iar petrolul a ajuns la maximele de dinainte de pandemie, atingând deja 60 de dolari pe baril. Goldman Sachs apreciază că tranziţia energetică este unul dintre factorii care stau la baza acestor scumpiri, deoarece are potenţialul de a crea investiţii în infrastructură de 1.000-2.000 de miliarde de dolari pe an în următorul deceniu pe măsură ce lumea îşi reduce dependenţa de carbon. Acest lucru ar trebui să însemne cerere mai mare pentru o varietate de materii prime de care va fi nevoie la panourile solare şi maşinile electrice ale noii economii. Iar ceilalți furnizori de materii prime, inclusiv cele agricole, acționează în tandem, deoarece costurile lor sunt strict legate de prețul petrolului, al utilajelor sau al energiei electrice.
Analiştii spun că impactul scumpirilor se va simţi cel mai dureros în economiile emergente, dar pe de altă parte băncile centrale ale economiilor dezvoltate par mulțumite să vadă în sfârşit inflaţia cum sare în sus, asigurând astfel dobânzi pozitive.
Cum se vede presiunea costurilor din românia
Potrivit celei mai recente ediții a studiului Deloitte CFO Survey România, directorii financiari sunt mai optimiști decât în urmă cu șase luni cu privire la evoluția companiilor pe care le conduc, dar reducerea costurilor continuă să fie prioritară.
Categoriile de costuri care vor crește cel mai mult, conform rezultatelor studiului, sunt cele cu provizioane pentru creanțele incerte, urmate de costurile de finanțare și de capital. La polul opus, costurile care vor scădea cel mai mult sunt cele legate de bunurile imobiliare.
Scăderea cererii rămâne principala îngrijorare pentru companii și în 2021, deși, în cazul cererii interne, ponderea celor care se așteaptă la o diminuare s-a redus la 44%, de la peste 70%, la începutul pandemiei.
În următoarea perioadă, companiile se vor concentra pe menținerea sănătății și siguranței angajaților la locul de muncă (38%) și pe transformarea digitală (tot 38%), astfel încât să poată asigura funcționarea organizației chiar și în condiții de blocaj, izolare sau distanțare socială, mai arată studiul. La polul opus se află explorarea de piețe noi, doar 1% dintre companii considerând că aceasta va fi o prioritate în viitorul apropiat.
Presiunea costurilor se resimte în industrie, dar nu la raft
Presiunea costurilor se resimte din plin și în industria locală a bunurilor de larg consum. Deși, conform analizei realizată pentru revista Piața de RetailZoom, această presiune nu a avut încă efect asupra prețurilor produselor la raft în luna ianuarie, departamentele de achiziții ale marilor retaileri se confruntă cu un fenomen fără precedent: generalizarea solicitărilor de creștere a prețurilor pentru contractele de achiziții. Iar dacă în anii anteriori solicitările de creșteri erau pentru „retușuri la marje”, acum se discută despre creșteri de prețuri mai mari de cinci procente pentru mai mult de 40% dintre sku-uri.
Pentru retail, problema prețurilor de achiziție de pe piața locală are în prezent două componente strategice. O primă componentă este legată de lanțul de aprovizionare. Pandemia a demonstrat pe parcursul anului trecut că lanțurile scurte de aprovizionare pot fi mai eficiente în condițiile în care o anumită zonă, regiune, localitate sau companie intră în carantină. Dar tot pandemia a demonstrat și că pentru fiecare tip de produs este necesară o variantă de aprovizionare de backup, dacă principalul furnizor întâmpină probleme pe lanțul lui de aprovizionare cu materii prime. De aceea, se poate spune că instabilitatea lanțurilor de aprovizionare, fenomen ce persistă încă din cauza pandemiei, generează costuri suplimentare atât pentru retaileri, cât și pentru furnizori.
Cealaltă componentă este legată de prețul optim de vânzare a unui produs, astfel încât el să genereze anumite volume de vânzări. Cu cât acest preț crește, scad proporțional volumele de vânzări, la încasări aproximativ egale. Din această perspectivă, unii dintre retaileri consideră că ar putea să apară în acest an fenomenul de shrinkflation, o reducere a cantității produsului, astfel încât prețul la raft să nu se schimbe. Fenomenul nu este o noutate pe piața locală, responsabilii cu achizițiile din retail spun că la astfel de metode s-a apelat destul de des în perioada 2012-2014, într-o perioadă de revenire a consumului după criza financiară din 2009-2010, perioadă care s-a suprapus cu o creștere a costurilor pentru producătorii de bunuri de larg consum.
Din discuțiile cu furnizorii iese în evidență faptul că anul 2020 a pus o presiune mare pe toate categoriile de costuri din fluxul de producție, iar acum scumpirea în exces a materiilor prime îi determină să forțeze o majorare a prețurilor cu care își vând mărfurile.
Pentru crescătorii de păsări, creșterea prețului pentru șroturile de soia vine după o scumpire prealabilă a furajelor alternative și nutrețuri combinate realizate pe plan intern. Pentru procesatorii de carne, deși prețurile pentru carcase nu au mai înregistrat creșterile spectaculoase din anii anteriori, costurile de aprovizionare par să fie punctul critic în acest an, precum și siguranța aprovizionării ritmice. Producătorii de dulciuri au o reală provocare în 2021, deoarece și prețul pentru cacao, și cel pentru zahăr au înregistrat creșteri semnificative care dau peste cap bugetele planificate.
În perioadele inflaționiste, consumatorii vânează promoțiile
BREXIT-ul a pus umărul la această olimpiadă a scumpirilor și a determinat o creștere a tarifelor pentru importurile din Marea Britanie, creștere pe care atât importatorii cât și retailerii sunt reținuți în a o transfera către consumator.
Pe de altă parte, o serie de furnizori au înregistrat vânzări atipice pe parcursul anului 2020, după un val de cereri peste așteptări a urmat o perioadă în care volumele de mărfuri vândute au scăzut dramatic. Stocurile realizate în perioada verii cu produse ce ar fi trebuit să ajungă pe mesele consumatorilor din HORECA sunt acum cu termenele de valabilitate aproape de termenele de expirare. O parte dintre aceste produse intră acum pe piață cu prețuri foarte mici, în promoții, dar țin pe loc producția la zi a acelor furnizori, deoarece consumatorii au devenit mai atenți cu cheltuielile și vânează promoțiile de orice fel. Pentru producătorii de băuturi alcoolice și băuturi nealcoolice, stocurile din depozite vor continua să fie o problemă și în acest an, în condițiile în care multe orașe și stațiuni turistice au în continuare restaurantele închise. Pentru o parte dintre furnizori, pierderile contabilizate prin vânzările nerealizate către HORECA nu pot fi recuperate decât prin creşterea prețurilor de livrare pentru producția curentă, ceea ce face ca diferența între prețurile cu care vând stocurile rămase și prețurile cu care vând producția din 2021 să fie și mai mare.
Ce categorii de costuri au crescut la furnizorii locali
Pandemia a determinat creșterea costurilor operaționale pentru toate companiile, dar în cazul procesatorilor de alimente costurile în 2020 au fost, de la un caz la altul, între 3% și 11% mai mari. Procedurile stricte pentru siguranța alimentară au determinat modificări structurale și organizatorice, iar în anumite cazuri chiar o creștere a numărului de angajați pentru a asigura realizarea unui volum echivalent de mărfuri, dar în mai multe schimburi de producție. Este cazul liniilor de panificație, dar și a celor pentru preparatele din carne, legume congelate, etc.
Costurile de aprovizionare au crescut ca urmare a redimensionării fluxurilor de producție, dar și ca urmare a unor întreruperi pe lanțul de aprovizionare determinate de carantina instituită în anumite puncte de pe acest lanț.
Costurile de logistică, transport și distribuție au oscilat în 2020. Dacă în prima jumătate a anului costurile mai mari au fost atenuate de comenzile mai mari primite pe zona de transport și distribuție, iar prețul combustibilului s-a prăbușit pentru câteva luni, în a doua jumătate a anului costurile au intrat pe o pantă ascendentă din toate perspectivele. Funcționarea centrelor logistice este mai greoaie, ca urmare a măsurilor de protecție, ceea ce înseamnă o productivitate în scădere și costuri mai mari. Prețul petrolului a revenit și a adus prețul combustibililor utilizați în transport la nivelul anterior pandemiei. Dezvoltarea retailului online ca o compensație a scăderilor vânzărilor din magazine reprezintă o presiune în plus pentru distribuitorii de mărfuri, deoarece o bună parte din personal a migrat către serviciile de livrare la domiciliu.
Costurile de personal au înregistrat o creștere semnificativă a cheltuielilor pentru protecția și siguranța sanitară a acestora la locul de muncă. Procesatorii asigură echipamentele de protecție necesare menținerii siguranței alimentare în situație de pandemie, măști și dezinfectat pentru fiecare angajat. Tot în categoria costuri de personal intră și situația în care unul sau mai mulți angajați sunt contacți ai unei persoane infectate și trebuie să stea izolați la domiciliu, moment în care persoana respectivă trebuie înlocuită pentru menținerea fluxului tehnologic.
Costurile cu materii prime ale căror prețuri sunt în continuă creștere, așa cum am arătat anterior.
Costurile cu utilitățile au înregistrat o creștere medie de 1,4% în 2020 și, prin creșterea prețului petrolului, estimările pentru anul 2021 sunt pentru o creștere de 2,5%.
Costurile cu ambalajele produselor sunt în continuă creștere, deoarece peste 65% din ambalajele industriei bunurilor de larg consum au ca sursă de producție China, indiferent dacă produsul este realizat pe plan local, în țări membre ale Uniunii Europene sau în țări de pe alte continente. Iar dacă relațiile comerciale s-au stabilizat după lockdown, ritmul de transport al containerelor și întoarcerea acestor containere în porturi nu a revenit încă la nivelul anterior pandemiei, funcționarea lanțurilor de aprovizionare fiind încă mult afectată de carantine locale, blocaje în porturi sau logistica întreruptă.
România continuă exportul de materii prime ieftine și importă produse finite scumpe
Economiile emergente, în care prețurile oscilează rapid, scumpirile acestui început de an sunt contracarate în funcție de politica fiecărui stat. După o creștere de 60% a prețului pentru fasole boabe, Brazilia a decis în februarie realizarea unor stocuri guvernamentale și reluarea exporturilor doar după ce depozitele vor fi pline. În Rusia, Vladimir Putin a solicitat restricţii la exportul de cereale şi plafoane de preț impuse retailerilor.
În democrațiile dezvoltate, guvernele se concentrează mai mult pe susținerea producției locale de materii prime decât pe controlul preţurilor. Franţa intenţionează să majoreze producţia de plante bogate în proteine, pentru diminuarea dependenţei de importurile de soia.
Un studiu finanțat de Rewe România și realizat anual de Academia de Studii Economice arată că România continuă să exporte materii prime ieftine, respectiv cereale și animale vii, iar importurile sunt structurate pe produse finite realizate din materii prime scumpe, fructe și legume. Excepție face carnea de porc, unde importurile sunt realizate preponderent pentru procesarea internă. De asemenea, pentru categoria „Lapte, ouă, miere” importurile sunt structurate preponderent pe lapte pentru procesare, în timp ce importurile de miere reprezintă mai puțin de 9% din valoarea totală consemnată.
